Propunerile lui Papahagi pentru reformarea ţării: Unele circulă, unele au devenit semi-consensuale, altele sunt inedite
Congresul Partidului Mişcarea Populară, 7 iunie 2014, Palatul Parlamentului. În imagine, Adrian Papahagi (Epoch Times România)
Profesorul Adrian Papahagi, fost membru PMP, a formulat o serie de propuneri menite să reformeze clasa politică şi să crească reprezentativitatea aleşilor. Unele circulă, unele au devenit semi-consensuale, altele sunt inedite.
Vă prezentăm lista celor 10 schimbări dorite de Adrian Papahagi:
1. Liberalizarea pieţei politice: partid nou, 3 membri fondatori, fără număr de semnături, proceduri de înfiinţare accelerate.
2. Revenirea la votul pe listă pentru parlament - votul uninominal a făcut ca numai bogătani corupţi să poată candida. E imposibil pentru un om normal să suporte din buzunar costul unei campanii pe un colegiu. Votul uninominal nu a ameliorat calitatea aleşilor. Eu cred că sunt mai jalnici azi decât în anii 90. Nu mai enumăr păcatele actualei legi, care nu e nici uninominal pură, nici proporţională, în schimb a generat un parlament supradimensionat.
3. Vot în 2 tururi pentru preşedinţii de consilii judeţene şi primari (sau alegerea în CJ a preşedinţilor din rândul consilierilor).
4. Limitarea tuturor mandatelor numite sau alese pe aceeaşi funcţie la 2.
5. Interzicerea oricăror materiale electorale în afara hârtiei tipărite, în cantităţi şi dimensiuni strict reglementate (de ex: 2 x A5/elector arondat); interzicerea oricărui afişaj electoral în afara locurilor oficial amenajate, care însă trebuie multiplicate; interzicerea publicităţii electorale în presă.
6. Votul electronic.
7. Votul cetăţenilor din afara ţării se contabilizează acolo unde au adresa de buletin românesc; în cazul în care nu mai au domiciliul în România, se contabilizează în circumscripţia unde s-au născut; dispariţia circumscripţiei de diaspora, în care românii din afara graniţelor sunt subreprezentaţi (4 deputaţi şi 2 senatori la vreo 3 milioane de alegători).
8. Parlament cu maximum 300 aleşi (nu doar 300 deputaţi; dacă rămâne bicameral, diferenţierea netă a funcţiilor camerelor: Senatul poate deveni un fel de cameră a regiunilor, cu 2-3 senatori/regiune).
9. Controlul strict al finanţării partidelor – aici nu ştiu cum s-ar putea face.
10. Eliminarea pragului electoral (de ce o forţă politică de interes regional, care obţine 10% într-o regiune dar doar 3% naţional n-ar avea dreptul să trimită 9 aleşi, de pildă?)
"Lista rămâne deschisă. Aştept sugestii sau corecturi", a transmis Papahagi în încheiere.
