“Profesoară îngrijorată” de criza migraţiei: “Toţi se tem de prăbuşirea Germaniei”

De nenumărate ori, de la apariţia scrisorii mele deschise pe EPOCH TIMES, şi pe alte publicaţii, văd comentarii din partea prietenilor şi a cunoscuţilor care îmi spun: ”Eşti cu adevărat curajoasă”, ”Ca profesoară aflată într-un serviciu civil, nu te temi de consecinţe ce pot avea legătură cu profesia ta?” sau ”Ea vorbeşte din tot sufletul”. Desigur că m-am gândit, ce consecinţe profesionale poate avea un asemenea pas pentru mine. Eu sunt dependentă de profesia mea, deoarece ca profesoară lucrez cu plăcere cu oameni tineri.

Conform § 2 al Legii Şcolilor din Hamburg, ”sarcina şcolii este aceea de a-i face capabili pe elevi şi pe eleve şi de a le întări disponibilitatea de:

- a-şi forma relaţiile cu ceilalţi oameni după principiile respectului şi toleranţei, dreptăţii şi solidarităţii precum şi al egalităţii în drepturi al sexelor şi de a prelua responsabilitatea pentru sine şi pentru alţii;

- a acţiona pentru formarea unei societăţi democratice cu obligaţii faţă de umanitate şi pentru a interveni pentru o convieţuire paşnică a culturilor precum şi pentru egalitate şi dreptul la viaţă al tuturor oamenilor;

- a putea apăra propria bunăstare corporală şi spirituală, precum şi pe cea a concetăţenilor şi

- a prelua partea sa de răspundere referitoare la menţinerea şi protecţia mediului înconjurător.”

(Legea Şcolilor din Hamburg din 16.04.1997)

Ca profesoară sunt în consecinţă obligată să mediez şi să întăresc aceste competenţe sociale la copii şi la tineri. Pe de altă parte, în calitate de cetăţeancă, mamă şi profesoară din această ţară, în sprijinul acestor valori şi în concordanţă cu dreptul la liberă exprimare stipulat în Constituţie, văd ca fiind o îndatorire a mea să semnalez deciziile eronate şi evoluţiile sociale defectuoase care sunt în plină desfăşurare la ora actuală.

Doresc să citez doar câteva experienţe personale, ca exemplu: o fostă elevă a mea a devenit victima unui infractor în noaptea de Anul Nou în Hamburg, iar fiica unor prieteni, din fericire, a reuşit să se apere în aceeaşi noapte de un alt infractor. Au existat, de asemenea, multiple atacuri de natură sexuală provocate de emigranţi în complexul de distracţii Erlebnisbad Arriba. Două astfel de cazuri au avut loc aici în februarie.

Conform ministrului Federal al Justiţiei, Heiko Maas, numai unul din zece violuri este denunţat în Germania şi numai 8 % dintre procese având ca obiect violul se termină cu o condamnare. Două tinere dintr-un cerc de cunoştinţe au fost bătute în Norderstedt de doi solicitanţi de azil. Acestea sunt două cazuri, care nu vor apărea în statisticile poliţiei, deoarece nu s-au făcut denunţuri, dar ele m-au mobilizat să părăsesc zona de confort şi să ies în public.

Toţi se tem de prăbuşirea Germaniei

Discut cu mulţi oameni de diverse provenienţe sociale şi culturale şi din toate categoriile de vârstă. Ceea ce au toţi în comun este teama de terorism, de infiltrarea străină şi de prăbuşirea socială a Germaniei. Criminalitatea crescândă, islamizarea politică, naşterea de societăţi paralele şi zone în care nu se poate pătrunde, radicalizarea curentelor politice diferite, sărăcia crescândă din rândul copiilor şi bătrânilor, şanse diferite la formarea profesională, lipsa spaţiului locativ plătit pentru familiile tinere, studenţi, pensionari şi oameni cu venituri mici şi multe altele asemenea nu prevestesc nimic bun.

Germania este o ţară bogată. Din păcate însă, bogăţia este împărţită foarte inegal, iar distanţa dintre bogaţi şi săraci devine din ce în ce mai mare. Aparatul poliţienesc a fost subfinanţat, iar în şcoli profesorii şi pedagogii sociali se luptă cu tema integrării şi a includerii copiilor cu sau fără origine migratorie, acestea fiind două teme mamut, în special în absenţa unui personal pedagogic de specialitate.

Până azi, graniţa rămâne deschisă

Integrarea în cazul unui număr mare de străini a eşuat” comunica pe 04.01.2016 HUFFINGTON POST în ediţia online. 1,1 milioane de refugiaţi au pătruns în Germania în 2015. Să fie oare 1,5 milioane? Nimeni nu poate răspunde exact. Fostul judecător la Curtea Constituţională Udo Di Fabio clasifică politica Angelei Merkel a graniţelor deschise ca o încălcare a legii, unică în istorie. Bundestag-ul nu a fost audiat în această decizie cu urmări grave, iar Convenţia de la Dublin şi Convenţia Schengen şi-au pierdut puterea. Până în ziua de azi, graniţa germană este deschisă. Media raportează un număr al emigranţilor în creştere venind prin Elveţia şi Polonia. În Egipt se dezvoltă un nou focar, iar cei mai mulţi migranţi vin prin Libia către Italia.

Dar ce se întâmplă acum, târziu ,în toamnă cu numărul mare de emigranţi care trec peste Marea Mediterană cu destinaţia Germania? Ministrul Apărării din Austria critică în ”Die Presse.com“ din 25.08.2016 politica Angelei Merkel ca fiind una iresponsabilă. Merg un pas mai departe şi spun că, ea nu este numai iresponsabilă, ci într-un grad înalt, inumană şi imorală deoarece ea ignoră respingerile ulterioare de natură socială şi refugiaţii care mor. Şi ce se va întâmpla atunci când mii de oameni vor vedea că speranţele lor, în privinţa bunăstării, în Germania sunt năruite?

Aşa numita criză a refugiaţilor ocupă întreaga Germanie şi divizează Europa. În Austria s-au descoperit fraude în materie de azil în valoare de 100 de milioane de EURO din 2007 până acum. Italia şi Grecia fac presiuni pentru relocarea migranţilor care trăiesc acolo în condiţii mult sub cele decente. Suedia ca ţară de emigrare suferă acum de o rată foarte mare a şomajului şi a violurilor. În Calais, Franţa este stare de excepţie, iar pe 28.06.2016, în Cehia, Angela Merkel a fost primită cu o demonstraţie contra politicii de primire a refugiaţilor.

După un an de migraţie ilegală şi după creşterea semnificativă a numărului de migranţi, Germania ar trebui să redevină un stat de drept, pentru a contracara acea eroziune a statului de drept de care vorbeşte Udo di Fabio.

Dacă este vorba de un ”imperativ umanitar”, de vreun Premiu Nobel pentru Pace care face cuiva cu mâna, de iubirea creştinească a aproapelui, de vreun ordin al vreunei organizaţii financiare superioare sau de vreo parte a vreunei strategii militare a Statelor Unite, lucruri care au îndemnat-o pe Angela Merkel la promovarea culturii ”bine aţi venit”, nu pot să ştiu. Fiecare om posedă doar capacităţi, posibilităţi şi puteri limitate şi la fel stau lucrurile şi cu o societate. Dacă nu sunt luate în calcul resursele şi capacităţile ei limitate, atunci ea poate ajunge destul de repede în declin.

Fiecare om ar trebui să aibă dreptul la o raportare neutră

Nu sunt vreo femeie cu vreun curaj deosebit, dar consider că am dreptul ca temerile şi îngrijorările mele pe care le împărtăşesc cu oamenii să le pot articula şi să spun pe nume lucrurilor care au scăpat de sub control în această ţară şi care pot escalada în stări asemănătoare războiului civil. Fiecare ar trebui să aibă dreptul în Germania la a se bucura de o raportare neutră, nemachiată şi conformă cu realitatea din partea mediei. Cetăţenii curajoşi sunt capabili de a-şi forma o părere proprie. Democraţia autentică ia naştere prin diversitatea în opinie şi nu trebuie să pice victimă ”corectitudinii politice”.

Oamenilor le este frică să meargă la demonstraţii contra actualei politici a migraţiei, deoarece sunt imediat poziţionaţi ca aparţinând extremei drepte, fiindu-le în acelaşi timp teamă de atacuri ale celor de extremă stângă. În baza istoriei germane a ultimului secol, milioane de oameni au aflat prin suferinţă ce înseamnă să îţi poţi exprima părerile ţinând mâna la gură atunci când vorbeşti, trebuind în schimb să trăieşti doar cu propagandă şi agitaţie.

Niciun om în Germania de azi nu ar trebui să se ascundă sub un nume fals, pseudonim sau alte asemenea formule, atâta timp cât este vorba de raportarea unor experienţe personale şi fapte documentate. De aceea sper, ca să existe tot mai mulţi oameni care ies din această masă a anonimatului. Şi încă ceva: nu accept – doar în baza propriei biografii – să fiu poziţionată din punct de vedere politic nici în colţul stâng şi nici în cel drept. !