Prin ezitările în criza ucraineană, China arată că nu şi-a găsit locul pe scena internaţională (experţi)

Cu toate că îşi declară ambiţia de a juca un rol tot mai important pe scena internaţională, ezitările şi declaraţiile confuze ale responsabililor de la Beijing în problema crizei ucrainene sunt o ilustrare a tatonărilor Chinei în politica externă, se arată în două analize publicate de AFP şi Reuters.

'Bine aţi venit în lumea reală! China are interese peste tot, dar îi lipseşte o strategie de ansamblu, ea nu este un actor internaţional capabil să ia iniţiative şi să le concretizeze', subliniază Kenneth Lieberthal, expert la Brookings Institution. Deşi Beijingul semnează numeroase acorduri comerciale în Africa şi în alte părţi ale lumii, dinamismul şi obiectivele sale scad semnificativ atunci când nu îi sunt vizate interesele în mod direct.

Astfel, China îi lasă Rusiei întreaga marjă de manevră în dosare precum conflictul sirian. De asemenea, în faţa unor crize internaţionale, poziţia diplomaţiei chineze este fluctuantă, Ministerul chinez de Externe repetând frecvent aceleaşi expresii imprecise precum 'apel la calm' şi la 'reţinere', sau 'necesitatea unei soluţii politice'.

Dar, în pofida acestor rezerve, ea nu va avea de ales, pentru că 'dimensiunea intereselor sale în lume o va obliga să meargă dincolo de aceste declaraţii generale şi să se angajeze, să contribuie la securitate, să elaboreze planuri de urgenţă', estimează Kenneth Lieberthal.

Dar criza ucraineană şi preluarea controlului Crimeii de către trupele ruse au creat o dilemă pentru Beijing, care se regăseşte prins la mijloc în obişnuitul sprijin faţă de Moscova şi opoziţia tradiţională faţă de orice intervenţie militară pe teritoriul unui stat terţ. China a încercat activ în ultimii ani să-şi consolideze relaţiile cu vecinul său rus, partener strategic şi important furnizor de hidrocarburi. Dar, în acelaşi timp, ea susţine vehement principiul ne-ingerinţei în afacerile interne ale altor state, poziţie motivată şi de încercările de a descuraja orice sprijin extern faţă de disidenţii chinezi şi faţă de minorităţile sale etnice, cum ar fi tibetanii sau uigurii.

După discuţia telefonică purtată luni de şefii diplomaţiilor chineză şi rusă, Moscova a vorbit despre o 'largă concordanţă de puncte de vedere cu privire la Ucraina', în timp ce Beijingul s-a mulţumit să afirme că cei doi oficiali au convenit doar asupra nevoii unei 'soluţionări convenabile'. 'China respectă independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei', aceasta este poziţia exprimată de Ministerul chinez de Externe, care a ţinut totuşi să adauge că 'există raţiuni ce explică situaţia actuală' şi 'China are în vedere şi istoria şi complexitatea problemei ucrainene'.

'Este un caz foarte spinos pentru China, care a făcut declaraţii foarte alambicate pe care nimeni nu le poate desluşi', comentează Niu Jun, profesor de geopolitică la Universitatea din Beijing. Însă Beijingul nu pare dispus să risipească ambiguităţile. Consilierul de stat Yang Jiechi a declarat joi că o soluţionare a crizei 'trebuie să ţină cont de drepturile legitime ale ucrainenilor', fără să precizeze la ce se referă.

Însă, după ce liderii europeni au evocat joi posibilitatea unor sancţiuni împotriva Rusiei, diplomaţia chineză a exprimat o poziţie clară, afirmând că astfel de măsuri nu reprezintă cea mai bună cale de soluţionare a crizei ucrainene. Probabil că interesul Chinei este să nu se creeze un precedent la acest capitol, ce ar putea face ca şi ea să devină în viitor o posibilă ţintă a unor asemenea iniţiative. 'China se opune ferm folosirii cu uşurinţă a sancţiunilor sau a ameninţărilor cu sancţiuni în relaţiile internaţionale', a explicat vineri purtătorul de cuvânt al MAE chinez, care a revenit apoi la limbajul ambiguu, adăugând că ţara sa nu se va implica în ceea ce consideră a fi 'o problemă internă' a Ucrainei. Întrebat dacă referendumul din Crimeea constituie o încălcarea a dreptului internaţional, oficialul chinez a evitat un răspuns direct şi a vorbit despre nevoia unei soluţii politice prin dialog şi negocieri 'în interesul întregului popor ucrainean'.

Ezitările succesive ale Beijingului pe scena internaţională contrastează cu ambiţia sa declarată de a obţine o influenţă pe măsura istoriei şi a statului său de a doua economie mondială. Dorind în special să-şi securizeze aprovizionarea cu materii prime, China îşi extinde rapid influenţa în Orientul Mijlociu, Africa şi America Latină. Astfel, ea se găseşte în faţa unei presiuni crescânde de a-şi proteja atât căile de transport pentru aceste materii prime, cât şi companiile şi lucrătorii chinezi din străinătate.

De altfel, responsabilii chinezi încep să conştientizeze avantajele unei implicări mai substanţiale în exterior, subliniază Jia Qingguo, profesor de studii internaţionale la Universitatea din Beijing, care susţine, de exemplu, că liderii ţării sale se întreabă dacă nu cumva ar fi putut contribui la evitarea unei tranziţii sângeroase în Libia în cazul în care ar fi încercat să-l convingă pe Moammer Gaddafi să caute un compromis.

În opinia acestui analist, 'China este deopotrivă o ţară în curs de dezvoltare şi industrializată, o ţară săracă şi bogată, o ţară obişnuită şi o superputere', de unde rezultă 'interesele contradictorii' exprimate mai departe de o diplomaţie 'de multe ori incoerentă'.