Prin cetatea cerşitului

Îi întâlnim pretutindeni: prin pieţe, pe străzile aglomerate, în gări, pe scările bisericilor, în parcuri .... dar aproape deloc la sate, în faţa întreprinderilor sau în locurile unde se munceşte din greu. Mâinile întinse ţin de peisajul nostru alienant.

Există două categorii distincte de oameni care cerşesc. Primii şi-au pierdut speranţa la o viaţă normală şi o fac pentru supravieţuire. Cunosc un astfel de caz având în spate o poveste de viaţă tulburătoare, care reflectă declinul nostru moral. În cele ce urmează nu ne referim la ei. Ceilalţi sunt cerşetorii profesionişti, care o fac pentru profit.

Ei îşi neagă apartenenţa la propria clasă, vrând cu orice chip şi de multe ori chiar reuşind să ne convingă, că aparţin primei categorii.

În spatele lor stau deseori reţele dubioase, cerşitul fiind o rotiţă a economiei subterane. Faptul că veniturile unor cerşetori sunt net superioare celor de la care le colectează, este cunoscut de mult. Din tenebrele acestei lumi ies la suprafaţă uneori monstruozităţi. S-a auzit de copii mutilaţi, doar pentru a deveni cerşetori. Ne întrebăm dacă în astfel de cazuri au fost implicaţi unii medici şi dacă industria cerşitului corupe şi alţi oameni de la suprafaţă.

Cât de periculoasă este cerşetoria? Cei care devin astfel au iniţial reţineri, întrucât cerşetoria pentru profit alături de prostituţie sunt mai degrabă meserii subumane. Dar gustul banului seamănă uitare şi în cele din urmă ei îşi acceptă condiţia. Lucrurile însă nu se opresc aici, deoarece acest mod de viaţă este transmis copiilor, pentru care cerşitul devine cât se poate de natural.

Aşa că ne trezim dintr-odată cu o clasă tânără cu o minte deformată, coruptă moral încă de la naştere, foarte greu recuperabilă. Chiar dacă circumstanţele le-o permit, mulţi dintre aceşti copii nu vor să frecventeze şcoala, preferând strada.

Cu cât nivelele sociale sunt mai înalte, cu atât cerşetoria devine mai mascată, mai periculoasă, mai agresivă. O simţim din plin pe pielea noastră.

Dacă la început cerşetoria face apel la bunăvoinţă, ulterior ea devine agresivă. Vorbim în principal de o agresiune psihică venită din partea cerşetorului nemulţumit.

Dar se limitează fenomenul doar la oamenii străzii? Din păcate nu. Mâinile cerşitului umbresc toate straturile societăţii. Unii funcţionari publici consideră că a-şi face datoria faţă de cetăţean implică a-i cere favoruri. Chiar dacă nu realizează prea bine – de fapt nici nu îi prea interesează – ei reprezintă statul. Iar statul pozează de multe ori cu mâna veşnic întinsă, în special atunci când inventează taxe peste taxe şi când vine vorba de a strânge cu uşa sectorul privat, pe care ar trebui să-l respecte. Cu cât nivelele sociale sunt mai înalte, cu atât cerşetoria devine mai mascată, mai periculoasă, mai agresivă. O simţim din plin pe pielea noastră.

Fiecare fiinţă şi obiect are o poziţie şi un rost al său. Natura pare a avea o economie a ei, care ia totul în calcul şi care sancţionează tot ceea ce merge împotriva ordinii fireşti. Doar că acele legi nu ni se dezvăluie în mod direct.

Natura caută să ne înveţe de milenii că pentru a obţine ceva trebuie să dai în schimb altceva. Există un circuit subtil în ambele sensuri care menţine echilibrul existenţei. Numai să iei, este imposibil. Ori cerşitul – şi aici ne referim la toate nivelele - implică a obţine lucruri fără efort şi în mod nemeritat. Omul nu este doar un corp de carne. Este posibil ca în schimbul unor avantaje de natură trecătoare, cerşetorul să piardă ceva mult mai preţios din fiinţa lui.