Preşedinte de filială judeţeană PNL, demis după ce a anunţat că familia lui va vota cu PSD-ul

Trimis în judecată pentru luare de mită, liberalul Marin Anton a declarat că familia sa va vota cu PSD dacă formaţiunea va da OUG pentru amnistie şi graţiere. L-a costat funcţia în partid, Ludovic Orban anunţând că el nu tolerează "o asemenea bătaie de joc."
Marin Anton
Marin Anton (Ziaristii.com)

Preşedintele filialei PNL Giurgiu, Marin Anton, a fost demis din funcţie de Biroul Executiv al partidului, în şedinţa de luni, după ce afirmase că familia lui va vota cu PSD dacă acest partid va da ordonanţa privind amnistia, el fiind trimis în judecată pentru luare de mită, relatează hotnews.ro. Potrivit sursei citate, Ludovic Orban a afirmat în cadrul şedinţei că nu "tolerează o asemenea bătaie de joc".

"Dacă un preşedinte de filială îşi permite să facă astfel de declaraţii care încalcă grosolan linia partidelor şi produc daune inestimabile, eu consider că astfel de preşedinţi trebuie să plece acasă. Dacă nu luăm măsuri înseamnă că distrugem munca fiecăruia care a construit în partidul ăsta şi eu personal nu tolerez o asemenea bătaie de joc", a declarat Orban, potrivit unor surse politice.

Demiterea lui Anton a venit în contextul în care acesta a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, că va avea o „problemă” acasă dacă PSD dă amnistia, pentru că familia lui va vota cu social-democraţii la alegeri. Acesta a mai susţinut că are o părere bună despre Florin Iordache.

Marin Anton a fost trimis în judecată de către DNA pentru luare de mită pe 8 ianuarie. Potrivit procurorilor anticorupţie, în perioada iunie-noiembrie 2009, inculpatul Anton Marin, în calitate de secretar de stat şi vicepreşedinte al Consiliului Tehnico-Economic din cadrul Ministerului Transporturilor, a acceptat promisiunea şi ulterior, a primit, de la reprezentantul filialei din România a companiei internaţionale care avea în executare contractul de modernizare a aeroportului Otopeni, suma totală de 22.760.654 lei (aproximativ 5.3 milioane euro, la cursul de schimb din acea perioadă), ce reprezenta un comision de 3.5% din valoarea cu care urma să se suplimenteze contractul de execuţie a lucrărilor.