Plantele marine au propriile lor „albine“ (video)

Pe fundul mării, sarcina de polenizare a plantelor marine este îndeplinită de crustacee mici şi polichete.

Polenizarea plantelor marine
Polenizarea plantelor marine (Brigitta I. Van Tussenbroek)

Polenizarea este un proces vital pentru toate plantele cu flori, iar pentru realizarea ei cu succes, natura a creat soluţii foarte ingenioase. Plantele, spre deosebire de animale, nu pot porni la drum pentru a găsi un partener de împerechere. Ele sunt nevoite să se bazeze pe alte elemente pentru a transporta polenul de la o plantă (sau o parte a plantei) la alta, şi pentru a produce seminţe. Există polenizarea prin intermediul vântului, prin intermediul insectelor (în regiunile tropicale este răspândită şi polenizarea prin intermediul păsărilor) şi prin intermediul apei. Dar cel mai cunoscut polenizator este albina.

Marea îşi are „albinele“ sale

Pe fundul mării, sarcina de polenizare a plantelor marine este îndeplinită de crustacee mici şi de polichete (anelide marine, prevăzute cu un mare număr de perişori chitinoşi), de numai câţiva milimetri lungime.

Descoperirea a fost făcută pe fundul cald al Mării Caraibelor, unde cresc plantele marine Thalassia testudinum. Aceste plante sunt cunoscute sub numele de „iarba ţestoaselor”, şi se caracterizează prin faptul că ocupă zone mari pe fundul mării de mică adâncime şi locuri luminate intens. În mijlocul lor se refugiază peşti mici şi nevertebrate, iar frunzele sunt un aliment preferat pentru lamantini (vaca de mare) şi broaştele ţestoase verzi.

Thalassia testudinum este extrem de utilă

Marile întinderi de „iarba ţestoaselor” servesc la stabilizarea fundului oceanului şi la atenuarea efectelor schimbărilor climatice, deoarece reţin carbonul între sedimentele sale.

Micii vizitatori nocturni ale plantelor marine Thalassia testudinum

Cercetătorii de la Facultatea de Ştiinţe şi Institutul de Ştiinţe Marine şi Limnologie (ICMyL) al Universităţii Naţionale Autonome din Mexic (UNAM) au constatat că în mijlocul acestor plante sunt prezente nevertebrate mici, cu rolul de aliaţi în procesul lor de polenizare. Thalassia este un tip de plantă cu flori masculine şi feminine şi, până în prezent, s-a crezut că unicul mod de polenizare erau curenţii marini.

Dar oamenii de ştiinţă au descoperit că florile de sex masculin se deschideau pe timp de noapte, probabil pentru a evita să fie mâncate de peştii ierbivori diurni. Şi când se întâmpla acest lucru, crustaceele şi polichetele - care folosesc frunzele acestei plante ca adăpost în timpul zilei - le vizitau pentru a se alimenta.

În drumul lor, aceste nevertebrate mici ajungeau şi la florile de sex feminin, unde depozitau particule de polen pe stigmatele lor. Pe lângă utilizarea sistemului digestiv ca mijloc de transport, cercetătorii au descoperit că granule de polen se lipeau, de asemenea, de corpul animalelor, datorită prezenţei unei substanţe lipicioase.

Proba finală

Datorită studiilor histologice, cercetătorii mexicani au descoperit că granulele de polen depozitate în stigmate puteau germina şi formau tuburi polenizatori - o extensie care generează granule de polen pentru ca gameţii masculini să poată ajunge la ovul.

Pentru a verifica acest fenomen, cercetătorii au plasat un număr mare de plante de Thalassia în iazuri fără curent oceanic. În aceste acvarii naturale fără nevertebrate, florile de sex feminin nu sunt polenizate.

Acest fenomen a fost numit „polenizare zoobenthophilous” ceea ce înseamnă transferul de polen prin intermediul animalelor în „bentos“ (de la cuvântul grecesc benthos „adânc”, „fund”). Descoperirea - făcută de grupul de cercetători condus de Brigitta I. Van Tussenbroek - a fost publicată în Nature Communications.

Potrivit oamenilor de ştiinţă mexicani, această descoperire face lumină în diverse aspecte. Unul dintre ele este clarificarea mai multor puncte din evoluţia plantelor marine, care sunt de origine terestră, şi cum au cucerit fundul mării. Un alt rezultat este că rolul albinelor şi fluturilor a fost preluat de crustacee mici şi polichete.

De asemenea, serveşte pentru a verifica modul în care Thalassia reuşeşte să se reproducă în locuri cu puţini curenţi marini şi deschide calea către posibilităti privind recuperarea fundului mării în zonele în care această plantă a dispărut din cauza catastrofelor naturale sau a acţiunilor umane, cum ar fi schimbările climatice sau pescuitul prin traulere.

Mai multe informaţii: Nature Communications: Experimental evidence of pollination in marine flowers by invertebrate fauna

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință