Pinguinii imperiali combat frigul prin îngrămădeală organizată
Pinguini imperiali (Aptenodytes forsteri) in Antarctica. (National Science Foundation)
Pinguinii imperiali din Antarctica supravieţuiesc iarna temperaturilor de sub -50° Celsius şi vânturilor puternice de peste 170 km/h adunându-se grămadă şi coordonandu-şi mişcările astfel încât fiecare dintre ei să îşi menţină căldura corporală.
Fizicianul german Daniel P. Zitterbart de la Universitatea Erlangen-Nurenberg şi colegii săi au petrecut o iarnă în Antarctica, filmând o colonie de pinguini imperiali (aptenodytes forsteri). Ei au descoperit că grupurile se mişcă periodic în valuri care schimbă mereu structura grupului, permiţând pinguinilor de la margine să se încălzească în interiorul grămezii.
"De ce în grupurile de oameni aceste valuri sunt necoordonate, agitate şi periculoase, dar nu şi în grupurile de pinguini, rămâne o întrebare deschisă", observă oamenii de ştiinţă în studiu.
Păsările se grupează atât de strâns încât mişcările individuale sunt imposibile. Însă, ca şi grup, grămada se mişcă într-o manieră extrem de coordonată pentru a menţine mobilitatea, rămânând în acelaşi timp foarte compactă.
"La fiecare 30-60 de secunde, toţi pinguinii fac paşi mici care se transmit ca o undă în întreaga grămadă", notează abstract studiul. "În timp, aceste mici mişcări conduc la o reorganizare pe scară mare a întregii grămezi."
"Timpul pe care un pinguin il petrece în interiorul grămezii este determinat, în principal, de durată de existenţă a grămezii. De obicei, un factor important este numărul de ore şi, într-un grad mai mic, de o răsucire circulară a pinguinilor care se alătură grămezii dintr-o margine şi părăsesc grămada la marginea opusă", scriu oamenii de ştiinţă.
De ce în grupurile de oameni aceste valuri sunt necoordonate, agitate şi periculoase, dar nu şi în grupurile de pinguini?
"În general, pinguinii individuali nu îşi schimbă poziţia vis-a-vis de vecinii lor şi nu îşi forţează drumul în interiorul sau în afara grămezii".
Echipa nu este sigură dacă valul este iniţiat de unul sau câţiva pinguini dominanţi sau de o ierarhie de grup aşa cum se întâmplă în stolurile de porumbei.
Conform unui comunicat de presă, fizicianul Zitterbart dezvoltă un observator controlat de la distanţă pentru a studia pinguinii pe tot parcursul anului şi speră că declinul coloniilor de pinguini din Antarctica va face cale-întoarsă.
Noile descoperiri au fost publicate online în plos ONE.
