Piatra Dashka

Piatra Dashka
Piatra Dashka (Youtube screenshot)

Un Oopart (artefact găsit într-un loc neobişnuit) este un termen folosit pentru mulţimea de obiecte preistorice descoperite în multe locuri din lume care, potrivit nivelului lor tehnologic, sunt în complet conflict cu vârsta lor determinată fizic, chimic şi geologic. Aceste artefacte care frustrează oamenii de ştiinţă convenţionali sunt o încântare pentru investigatorii aventurieri, interesaţi de teorii ştiinţifice alternative.

În munţii Ural din Siberia a fost găsită o bucată de piatră de către profesorul de fizică şi matematică, Alexandr Chuvyrov, de la Universitatea de stat Bashkir. Cântărind aproape o tonă, bucata de piatră cu trei straturi se aseamănă izbitor din punct de vedere topografic cu geografia specifică unei zone din munţii Ural.

Stratul de la suprafaţă e compus dintr-un înveliş subţire de porţelan cu calciu, care acţionează ca un înveliş protector împotriva uzurii pentru straturile de dedesubt.

Baza hărţii este alcătuită dintr-un strat dolomitic de 14cm grosime şi un strat interior, care reprezintă harta efectivă, compus din diopsid - cu duritate 6 pe scara Mohs. Bazat pe examinări radiografice, cercetătorii cred că stratul de diopsid, care se credea iniţial că ar fi de aproape 3000 de ani vechime, ar fi fost imposibil de sculptat fără ajutorul unor tehnici moderne.

Probabil că cea mai uimitoare trăsătură a acestei misterioase hărţi de relief este faptul că examinările folosite pentru a data piatra străveche o plasează la aproximativ 120 de milioane de ani vechime. Mai mulţi geologi convin că harta reprezintă zona din Ural numită Bashkiria, zona care nu s-a modificat considerabil de mai multe milioane de ani.

Zona geografică specifică identificată pe această bucată a fost reprezentată în primul rând prin marea falie Ufa din regiune. De asemenea, harta misterioasă descrie bogăţia hidrografiei zonei, incluzând râurile Sutolka şi Ufimka.

În timp ce această bucată de piatră dezvăluie o mare similaritate cu zona pe care se presupune că o reprezintă, are şi diferenţe izbitoare. Pentru analişti, trăsăturile uimitoare ale Pietrii Dashka sunt reprezentate de imensele sisteme de irigaţii proiectate, care includ sisteme cu două canale şi 12 diguri, care, reprezentate la scara, ar măsura aproape 3,2km adâncime. Potrivit acestei bucăţi de stâncă, râul Belaya din zonă pare a fi mai mult o lucrare inginerească decât una a naturii.

Un grup de cercetători, inclusiv profesorul Chuvyrov, cred că harta ar putea fi un fragment dintr-una mai mare care dezvăluie mai mulţi munţi. Unii cred chiar că această lespede este doar vârful iceberg-ului dintr-o întreagă hartă a Pământului realizată la scara.

Altă caracteristică extraordinară a acestei lespezi o reprezintă gravurile criptice care apar pe o parte a ei. Crezându-se iniţial a fi o formă a chinezei antice, alfabetul hieroglific nu a fost încă decodificat.

Potrivit ziarului rusesc Pravda, căutarea Pietrei Dashka a început cu o referire a arheologilor din secolul 18, care au declarat că au descoperit aproape 200 de lespezi de piatră în zonă. Profesorul Chuvyrov şi colegii săi căutau ceea ce ei credeau că ar fi dovezi ale sosirii imigranţilor chinezi în Urali.

Când fostul şef al consiliului local de agricultură, Vladimir Krainov, a auzit despre cercetările lui Chuvyrov, i-a relatat acestuia despre o lespede ciudată pe care a văzut-o îngropată sub veranda casei lui. Chuvyrov a fost nevoit să solicite ajutorul mai multor localnici pentru a dezgropa masiva piatră.

Potrivit Centrului de Hărţi Istorice din Wisconsin, Piatra Dashka (numită în onoarea nepoatei descoperitorului), ar fi putut fi creată doar cu ajutorul unei vederi de sus, din aer. Cercetări comparative pentru a verifica autenticitatea hărţii de piatră sunt desfăşurate cu ajutorul imaginilor satelitare, estimate a se încheia până în 2010.

Deci, cine a creat o hartă a reliefului atât de precisă acum 100 de milioane de ani? Şi ce alte informaţii sunt conţinute în caracterele stranii cioplite pe ea? În timp ce Piatra Dashka prezintă un puzzle de enigme la care se aşteaptă răspuns, ea rămâne totuşi o reproducere exactă a unei zone din munţii Siberiei.