Păsările misterioase din Liniile Nazca nu sunt ceea ce s-a crezut
Ornitologii identifică păsările gigantice trasate pe teren ca specii exotice dintr-un alt teritoriu.
Ermitaño rojizo (Phaethornis ruber) (Masaki Eda)
Geoglifele monumentale cunoscute ca Liniile Nazca, create în urmă cu 2.000 de ani în Deşertul Sechura din Peru şi desemnate de UNESCO ca aparţinând Patrimoniului Mondial, sunt unul dintre cele mari mistere nerezolvate. Despre ele au fost elaborate cele mai diverse explicaţii şi teorii, inclusiv fantezia că au fost create de extratereştri.
Cele aproximativ 300 de geoglife au dimensiuni variate, majoritatea fiind cuprinse între 15 cm şi mai multe sute de metri, iar altele se întind pe câţiva kilometri. Cercetătorul William H. Isbell le-a grupat în următoarele categorii: linii lungi şi drepte, figuri largi, geometrice, desene de plante şi animale, grămezi de roci şi figuri care decorează laturile colinelor din jur. Printre reprezentări se numără maimuţe, tarantule, condori, iguane şi multe forme geometrice cum ar fi cercuri, linii perfect paralele sau trapezoide - unele întinzându-se pe 14 km.
Geoglifele se află pe un platou deşertic ce se întinde între oraşele Nazca şi Palpa, această zonă fiind cunoscută la nivel local sub denumirea de „Pampas de Jumana”. Regiunea este situată la 400 de km sud de Lima şi are 100 km lungime, 8 km lăţime, liniile fiind realizate pe 450 km2.
Deşi unele geoglife locale sunt aseamănătoare culturii Paracas, oamenii de ştiinţă cred că Liniile Nazca au fost create de către cultura Nazca între 650 î.Hr. şi 400 î.Hr..
Printre figurile gigantice de pe teren există unele păsări care nu sunt ceea ce s-a crezut până în prezent.
Un grup de ornitologi le-a re-identificat şi par a fi exotice pentru regiune. Studiul, publicat în revista Journal of Archaeological Science: Reports (Identifying the bird figures of the Nasca pampas: An ornithological perspective), poate ajuta să se înţeleagă de ce aceste persoane au ales aceste motive şi ce au vrut să spună prin aceasta.
Identificarea a ceea ce reprezintă este un prim pas esenţial în dezvăluirea misterului esenţial al motivului pentru care au fost desenate.
Masaki Eda, de la Muzeul Universităţii Hokkaido împreună cu Takeshi Yamasaki, de la Institutul de Ornitologie Yamashina şi Masato Sakai de la Universitatea Yamagata din Japonia, au implementat o abordare ornitologică pentru a identifica 16 geoglife de păsări dintre cele mai mult de 2.000 de desene prezente în zonă.
„Până în prezent, păsările din aceste desene au fost identificate pe baza impresiilor generale sau a câtorva caracteristici morfologice prezente în fiecare figură. Am observat îndeaproape formele şi mărimile relative ale ciocurilor, capului, gâtului, corpurilor, aripilor, picioarelor şi cozilor păsărilor şi le-am comparat cu cele ale păsărilor moderne din Peru”, spune Eda.
Ca urmare a acestei abordări, au reclasificat un colibri identificat anterior ca fiind un ermitaño rojizo (Phaethornis ruber). O pasăre de guano şi o altă pasăre anterior neidentificată, ca fiind pelicani.
Datorită cozii sale lungi şi subţiri, picioare scurte, trei degete în aceeaşi direcţie şi coadă lungă, cu o secţiune centrală alungită, pasărea colibri identificată anterior a fost reclasificată ca ermitaño rojizo (Phaethornis ruber). (Eda M., Yamasaki T., Sakai M. Journal of Archaeological Science: Reports)
Alte desene de păsări care se crede a fi condori şi flamingo nu au avut caracteristicile esenţiale pentru a valida aceste identificări, dar erau prea inconsecvente cu păsările moderne din Peru pentru a justifica o nouă clasificare.
Deşi păsările identificate există în Peru, ele se găsesc în alte părţi ale ţării şi nu în locurile unde au fost făcute desenele.
Păsările ermitaño rojizo (Phaethornis ruber), de exemplu, locuiesc în pădurile din pantele estice ale Anzilor şi în nordul Ecuadorului. Pelicanii trăiesc de-a lungul coastei.
„Persoanele din Nazca care au desenat imaginile ar fi putut să vadă pelicanii în timp ce adunau alimente pe coastă. Descoperirile noastre arată că aceştia au desenat păsări exotice, păsări nu locale, iar acest lucru ne-ar putea da un indiciu important despre principalul motiv pentru care le-au desenat”, a spus Eda.
Potrivit cercetătorilor, comparaţii suplimentare cu păsări desenate pe ceramică în aceeaşi epocă şi cu resturi ale altor vestigii excavate în ruinele Nazca ar putea ajuta la identificarea mai multor geoglife.
