Papahagi: Oameni pe care i-am votat cu speranţă în '96 au devenit cârpe de şters pe jos ale securiştilor şi comuniştilor
Congresul Partidului Mişcarea Populară, 7 iunie 2014, Palatul Parlamentului. În imagine, Adrian Papahagi (Epoch Times România)
Adrian Papahagi, membru fondator al PMP care ulterior a demisionat din partid, a declarat duminică, cu părere de rău, că observă o serie de oameni pe care i-a votat "cu speranţă" în 1996, dar care acum "au devenit nişte cârpe de şters pe jos ale securiştilor şi comuniştilor de stil vechi şi nou".
"Când a câştigat Emil Constantinescu în 1996, am sărit în sus de bucurie. Aveam 20 de ani. În 1997, student la Paris fiind, Constantinescu a vizitat Ecole Normale Supérieure, al cărei bursier eram, însoţit de Zoe Petre. Cu naivitatea care mă caracterizează, i-am mulţumit doamnei Petre şi i-am spus – n-o să uit – ''sunteţi minunaţi'', şi-a amintit acesta.
Când s-a reîntâlnit cu Zoe Petre în câteva platouri de televiziune în vara lui 2012, Papahagi susţine că a tratat-o cu respectul pe care un mai tânăr clasicist îl datorează unei venerabile clasiciste, dar cu "fermitatea adevărului pe care îl apăram şi a convingerii că eram de partea corectă a baricadei".
Zoe Petre l-a tratat, în schimb, cu acreală şi i-a servit minciuni de Antena 3, Papahagi descoperind în ea "un spirit deformat de minciună şi ură".
"Acreala eşecului: iată ce a transformat toţi aceşti oameni, care au pus România pe şinele Occidentului în 1996, după o lungă luptă cu Ion Iliescu, şi au capitulat apoi jalnic, până când au devenit megafoanele celor cu care se luptaseră. Mecanismul psihologic al frustrării, resentimentului şi neputinţei i-a transformat pe Constantinescu, Ciorbea, Zoe Petre şi alţii ca ei în oameni de nerecunoscut, care azi îl apără pe Ponta la televiziunile lui Voiculescu", este de părere Papahagi.
"Este, până la urmă, o deficienţă de caracter. Cei care au avut caracter, precum Ana Blandiana, au ştiut să urmeze cărarea strâmtă a adevărului", a fost concluzia acestuia.
