Oraşul subteran Noosh Abad, un loc fascinant şi plin de mister
Iranul este important nu numai pentru poziţia sa geopolitică dar, de asemenea, pentru istoria sa, care ne-a lăsat situri importante, cum ar fi oraşul subteran Noosh Abad.
Adâncimea oraşului antic Noosh Abad variază de la 4 la 18 de metri, dezvoltându-se pe trei niveluri, iar o reţea extinsă de tuneluri permitea să se ajungă oriunde în oraş, fără a fi văzut. (Captură web)
Situat în partea de nord a Kashan (Iran), oraşul subteran Noosh Abad este într-adevăr un loc fascinant, plin de mister, fiind considerat una dintre capodoperele arhitecturii antice.
Acest oraş uimitor este numit Noosh Abad care înseamnă "oraş cu apă gustoasă", pentru că, în timpurile antice, unul dintre conducătorii Imperiul Persan Sasanid, ce treceau adesea prin această zonă, s-a oprit aici pentru a bea apă dintr-o fântână. Apa era extrem de curată şi proaspătă, aşa că a hotărât să construiască un oraş în jurul ei.
Dar de ce a construit un oraş subteran? Oamenii de ştiinţă cred că motivul principal a fost de a scăpa de temperaturile ridicate din regiune. Cu toate acestea, în cazul Noosh Abad, ar putea fi vorba de motive de siguranţă, regiunea fiind supusă jafurilor frecvente.
Dovezi istorice indică faptul că Noosh Abad a fost folosit în principal ca refugiu în timpul invaziei mongole din Iran, în secolul al XIII-lea, rămânând la dispoziţie în caz de urgenţă, până la sfârşitul perioadei dinastice Qajar (1787-1921).
Însă Noosh Abad nu este singurul exemplu de astfel de rezistenţă şi de ambiţie de a supravieţui. Mai există şi alte reţele similare descoperite în alte părţi ale Iranului.
Adâncimea oraşului antic variază de la 4 la 18 de metri, dezvoltându-se pe trei niveluri, iar o reţea extinsă de tuneluri permitea să se ajungă oriunde în oraş, fără a fi văzut.
Accesul în oraşul subteran a fost asigurat prin diverse deschideri, dintre care unele erau în interiorul locuinţelor oamenilor, iar altele în locuri de întâlnire. În timpul săpăturilor, arheologii au descoperit camere mari pe diferite niveluri, scări, puţuri şi cursul interior al apeductului oraşului. Există, de asemenea, unele pietre mari lângă fiecare canal, pentru a fi închise atunci când era folosit adăpostul de urgenţă.
Conform lui Zahra Sarookhani, şeful echipei de arheologi, sistemul de ventilaţie utilizat în oraşul subteran a dat posibilitatea refugiaţilor să respire la o adâncime de până la 20 de metri.
"Cu excepţia intrării principale, toate celelalte zone ale oraşului au o înălţime de 170-180 cm, pentru ca oamenii să meargă fără nici o problemă", a adăugat Sarookhani.
Conform estimărilor experţilor, oamenii puteau trăi în oraşul subteran Noosh Abad câteva zile, fără a fi nevoie să iasă afară pentru provizii. O realizare excelentă pentru inginerii din secolul al XIII-lea!
