ONU cere Londrei să pună capăt administraţiei “coloniale” din Insule Chagos

Britanicii au înregistrat o înfrângere răsunătoare la Adunarea Generală a ONU, întrucât majoritatea statelor membre au votat ca Marea Britanie să înapoieze Republicii Mauritius disputatele Insule Chagos în următoarele 6 luni, potrivit Deutsche Welle.

Insulele din arhipelagul izolat din Oceanul Indian au fost o sursă de tensiuni timp de decenii, după ce Marea Britanie le-a separat de Mauritius în 1965 şi a creat o bază militară împreună cu SUA pe cea mai mare dintre Insulele Chagos, Diego Garcia.

Câteva naţiuni africane au prezentat o rezoluţie solicitând ca Marea Britanie să înapoieze cele 14 insule şi să îşi retragă administraţia colonială.

În total, 116 ţări au votat în favoarea rezoluţiei. Doar şase ţări au votat împotrivă: Marea Britanie, SUA, Australia, Israel, Republica Maldive şi Ungaria.

15 ţări nu au votat, iar 56 s-au abţinut – inclusiv marea majoritate a statelor europene, cu excepţia Spaniei, care a votat în favoarea Republicii Mauritius.

Votul a avut loc la trei luni după ce Curtea Internaţională pentru Justiţie de la Haga (CIJ) a susţinut că Marea Britanie a acţionat ilegal când a separat insulele de Mauritius.

Deciziile CIJ şi ONU nu au caracter obligatoriu din punct de vedere juidic, însă au un efect dăunător în ceea ce priveşte credibilitatea britanicilor de a păstra acestor insule.

Ambasadorul britanic la ONU, Karen Pierce, a susţinut că baza militară de pe insula Diego Garcia “joacă un rol vital pentru menţinerea siguranţei aliaţilor şi prietenilor, inclusiv Republica Mauritius, din regiune şi din afara ei”.

În 2016, SUA a semnat un acord cu Marea Britanie pentru a extinde utilizarea Insulei Diego Garcia până în 2036. Câteva rapoarte de mare profil au sugerat că baza ar fi fost folosită de CIA pentru a tortura suspecţi după atacurile din 11 septembrie 2001.

Deşi este o bucată mică de pământ cu o lungime de doar 61 km, insula Diego Garcia proiectează o umbră prelungă, fiind numită uneori „portavionul de nescufundat” al Washingtonului. Avioanele şi navele de război americane care au ca bază această insulă au jucat un rol esenţial în primele două războaie din Golf, în invazia Afganistanului şi în războiul din Libia. Poziţionarea sa strategică între Africa şi Indonezia şi la 1.600 km sud de India, oferă Statelor Unite acces în Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi de Sud şi în vastul Ocean Indian. Niciun petrolier, nicio navă de luptă şi niciun avion nu se pot deplasa în zonă fără ştirea Washingtonului.

Oceanul Indian a devenit un teatru major de competiţie între India, SUA şi Japonia, pe de o parte, şi prezenţa tot mai mare a Chinei pe de altă parte. Tensiunile s-au amplificat între India şi China pemtru Insulele Maldive şi Sri Lanka, mai precis din cauza eforturilor chinezilor de a folosi porturile celor două naţiuni insulare.

Tensiunile din regiune s-au amplificat după ce administraţia preşedintelui american Donald Trump nu s-a mai focalizat pe terorism în ceea ce priveşte securitata naţională a SUA, ci pe „competiţia între puterile majore” – respectiv cu Rusia şi China. Washingtonul acuză Beijingul că îşi extinde prezenţa în Oceanul Indian prin preluarea unor porturi, precum Hambantota în Sri Lanka şi Gwadar în Pakistan, care sunt capabile să găzduiască nave de luptă chineze.

Diego Garcia este foarte importantă pentru operaţiunile militare şi de spionaj ale Statelor Unite în regiune, însă este doar una dintre cele aproximativ 800 de baze militare americane existente pe fiecare continent, cu excepţia Antarcticii. Aceste baze formează o reţea globală care permite armatei americane să trimită consilieri şi forţe speciale în aproximativ 177 de ţări ale lumii. Aceste forţe creează tensiuni care se pot transforma în situaţii periculoase.