Omul a distrus peisajele "virgine" de pe Pământ

Peisajele "virgine" pur şi simplu nu mai există nicăieri în lumea de azi şi, în multe cazuri, nu mai există de cel puţin câteva mii de ani.
Într-un grup de insule în apropiere de Hawaii, fotograful Chris Jordan a descoperit un scenariu de coşmar care demonstrează încă o dată cât de devastator este impactul omului asupra naturii care îl înconjoară.
Într-un grup de insule în apropiere de Hawaii, fotograful Chris Jordan a descoperit un scenariu de coşmar care demonstrează încă o dată cât de devastator este impactul omului asupra naturii care îl înconjoară. (matteogracis.it)

Un studiu detaliat - publicat în "Proceedings of the National Academy of Sciences" - ce conţine date arheologice din ultimii 30 de ani, oferă explicaţii despre modul în care s-au modificat peisajele din lume ca urmare a activităţilor repetate ale omului pe parcursul mai multor mii de ani. Studiul relevă un model al influenţei umane semnificative pe termen lung în ceea ce priveşte distribuţia speciilor pe toate continentele şi insulele ocupate ale planetei.

Documentul, realizat de Dr. Nicole Boivin, de la Universitatea Oxford, din Marea Britanie, şi Institutul Max Planck pentru Ştiinţa Istoriei Umane din Germania, împreună cu cercetători din Marea Britanie, SUA şi Australia, sugerează că nu au fost prezentate dovezi arheologice la dezbaterile actuale privind priorităţile de conservare.

A spune că înainte de revoluţia industrială societăţile au avut un efect redus asupra mediului sau diversităţii speciilor este greşit, menţionează documentul. Studiul se bazează pe utilizarea unor baze de date noi privind ADN-ul antic, izotopi stabili şi microfosile, precum şi pe aplicarea unor noi metode statistice şi de calcul.

Studiul arată că multe specii de plante, arbori şi animale care trăiesc astăzi sunt cele care au fost favorizate de strămoşii noştri şi că extincţiile pe scară largă au început cu mii de ani în urmă, din cauza vânătorii excesive sau a schimbării modului de a folosi terenurile de către oameni.

Conform concluziilor lucrării, din cauza acestor elemente cât şi a altor dovezi ale schimbărilor antropice pe termen lung, trebuie să fim mai pragmatici în eforturile noastre de conservare.

Mari schimbări în ecosisteme în patru etape

Documentul identifică patru faze principale în care oamenii au modelat lumea din jurul lor, cu efecte mari asupra ecosistemelor naturale: extinderea umană la nivel mondial în timpul Pleistocenului târziu; răspândirea agriculturii în Neolitic - o perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic şi a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră şlefuită şi de bronz, prin apariţia agriculturii primitive, a creşterii vitelor şi a olăritului, epoca pietrei şlefuite; epoca oamenilor colonizatori de insule şi debutul precoce al societăţilor urbanizate şi al comerţului.

Studiul se bazează pe dovezi de fosile care arată că Homo sapiens a fost prezent în Africa de Est în urmă cu aproximativ 195.000 de ani şi că specia noastră s-a răspândit în toate colţurile din Eurasia, Australia şi cele două Americi, în urmă cu 12.000 de ani.

Această creştere a populaţiei umane la nivel mondial este legată de o varietate de specii dispărute, cu o reducere de aproximativ două treimi din cele 150 de specii de animale mari - potrivit studiului, într-o perioadă cuprinsă între 50.000 şi 10.000 de ani au avut loc cele mai importante dispariţii - cu efecte dramatice asupra structurii ecosistemului şi răspândirea seminţelor.

Cea de a doua etapă este apariţia agriculturii în întreaga lume, care a pus noi presiuni evolutive asupra plantelor şi animalelor, şi care a avut o durată fără precedent dar şi efecte asupra distribuţiei speciilor, potrivit raportului.

Datele arată că domesticirea oilor, caprelor şi vacilor a avut loc iniţial în Orientul Mijlociu, în urmă cu 10.500 de ani şi a ajuns în Europa, Africa şi Asia de Sud în ultimele câteva milenii. Puii de găină, domesticiţi iniţial în Asia de Est, au sosit în Marea Britanie în a doua jumătate a mileniului trecut, iar acum sunt mai numeroşi decât oamenii, cu mai mult de trei la unu la nivel mondial, se precizează în document.

De asemenea, cercetările arată că domesticirea câinilor a avut loc înainte de apariţia societăţilor agricole, iar astăzi au ajuns la cifrele record de aproximativ 700 milioane – 1000 milioane de câini în lume. Spre deosebire de animalele domestice, procentul vertebratelor sălbatice care există în prezent, ca urmare a acestor procese pe termen lung, este descris ca fiind "extrem de mic".

În al treilea rând, documentul subliniază impactul colonizării umane a insulelor. Conform cercetătorilor, mişcarea rezultantă a speciilor a fost atât de comună încât arheologii vorbesc de peisaje transportate. Odată cu oamenii au venit specii noi, incendii, defrişări, fiind ameninţate animalele de pradă şi păsările indigene.

În cele din urmă, documentul arată efectele extinderii comerţului începând cu Epoca bronzului, cu o perioadă de creştere intensivă a agriculturii ca urmare a creşterii populaţiei umane şi a pieţelor în curs de dezvoltare din întreaga lume antică. În Orientul Mijlociu, pădurea indigenă s-a transformat în culturi de măslini, struguri şi alţi pomi fructiferi. Circa 80-85% din suprafeţele adecvate pentru agricultură au fost cultivate în Orientul Mijlociu, în urmă cu 3.000 de ani, potrivit unui studiu specificat în document.

De asemenea, analiza arată că plantele din pădurile antice din Franţa erau puternic legate de ceea ce creştea pe vremuri pe siturile romane şi citează o estimare recentă, din care reiese că numai în perioada romană, au fost introduse în Marea Britanie cel puţin 50 de noi alimente vegetale, în special fructe, ierburi şi legume.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință