Oceanele devastate de decenii de abuz

Leaganul intregii vieti pe Pamant — oceanele lumii — se apropie rapid de punctul in care isi vor pierde capacitatea de a reglementa climatul Pamantului si de a ne oferi hrana, oxigen si un habitat.

Conform lui Ahmed Djoghlaf, secretar executiv al Conventiei ONU asupra Biodiversitatii (CBD), ratele de disparitie a speciilor sunt acum de 1.000 de ori mai ridicate decat rata naturala si lumea se apropie de un “punct de cotitura” in care pierderea ar putea fi ireversibila.

Oceanele lumii, reprezentand 99% din spatiul de locuit al Pamantului si acoperind aproape 70% din planeta noastra, sunt in mod constant jefuite, poluate si injectate cu dioxid de carbon ca urmare a activitatii umane.

In Nagoya, Japonia, 15.000 de participanti din 193 de tari membre ale ONU s-au intalnit luna trecuta, in cadrul Conferintei Partilor la Conventia asupra Diversitatii Biologice (COP-10), pentru a incerca sa creeze un plan strategic pentru urmatorii 10 ani in vederea protejarii ecosistemelor Pamantului.

Pescuitul excesiv

Datorita pescuitului excesiv, 19% dintre toate stocurile de pesti sunt acum supraexploatate, 8% sunt epuizate, 52% complet exploatate, si doar 1% prezinta semne de recuperare, sustine Raportul Tehnic al CBD pentru Biodiversitate Globala. Supraexploatarea genereaza pierderi economice substantiale pentru industriile si comunitatile de pescuit.

“Pescuitul excesiv va duce la prabusirea stocurilor de pesti, ceea ce va avea doua impacte: milioane de locuitori de pe coaste care depind de pescuit pentru venitul lor vor fi impinsi in saracie. Nevertebratele si pestii marini se afla printre ultimele surse de hrana salbatica pe planeta, oferind la peste 2,6 miliarde oameni cel putin 10% din consumul lor mediu de proteine pe cap de locuitor”, a scris David M. Ainsworth, ofiter de informatii la CBD, intr-un email din Nagoya.

Raportul CBD sustine ca datorita pescuitului excesiv numarul pestilor mari pradatori se reduce si tot mai multe specii se reduc in lantul alimentar. Mai mult, supraexploatarea a plasat 20 de specii pe Lista Rosie a Uniunii Internationale pentru Protejarea Naturii (UIPN) ca fiind amenintate cu extinctia.

Raportul dezvaluie de asemenea, perspective ingrijoratoare pentru recuperarea populatiilor de pesti chiar daca omenirea isi infraneaza activitatile in aceasta directie: de exemplu, stocurile de cod canadian s-au prabusit in anii 1980 datorita supraexploatarii. Desi pescariile au ramas inchise pana in 1992, exista mici semne de recuperare.

“Rechinii si tonul bluefin se afla sub o amenintare globala. Recifele de corale sunt puternic amenintate de practicile distructive si de schimbarea climatului”, adauga Ainsworth.

Prinderea “accidentala” si fara chibzuinta a altor specii marine, precum pesti, balene, delfini si testoase, este de asemenea o risipa a pretioaselor resurse oceanice.

Conform lui Dimitar Berov, un ecolog marin bulgar, exista metodologii pentru protejarea resursele de pesti ce sunt folosite in SUA, Canada, UE si Irlanda. Dar el sustine ca aceste politici sunt deseori folosite cu un standard dublu.

“Criteriile si cotele sunt aplicate apelor teritoriale ale tarii respective dar nu in oceanul mondial, care este considerat ‘pamantul nimanui’ si nimeni nu il poate controla direct”, sustine Berov.

“O alta practica vicioasa este exploatarea resurselor marine ale tarilor sarace din Africa si Asia, care si-au pastrat relativ mai bine populatiile de pesti dar sunt incapabile sa ii pescuiasca. Tarile occidentale bogate cumpara pestii la preturi ridicol de mici, acolo unde nu exista cote clar definite pentru ‘pescuitul durabil’”, adauga Berov.

Nathalie Rey, consilier la Greenpeace International pentru politica privind oceanele, avertizeaza ca pe masura ce afacerile cu pescuit isi continua activitatile obisnuite, pescariile comerciale s-ar putea prabusi in 2050. Rey sustine ca 90% din pestii mari, precum ton si pestele sabie, au disparut deja, fiind eliminati in doar 60 de ani.

“Marile goale inseamna un viitor gol pentru sute de milioane de oameni care se bazeaza pe pesti pentru hrana si pentru 170 de milioane ale caror slujbe depind direct sau indirect de sectorul de pescuit”, sustine Rey.

Pe de alta parte, sustine ea, “crearea unei industrii de pescuit mai durabile ar putea creste venitul total global al pescariilor de la 35 de miliarde de dolari la 44 intr-un an.”

Recent, Greenpeace a publicat “Planul de Urgenta pentru Salvarea Oceanelor”. Raportul sugereaza ca, crearea rezervelor marine — zone de ocean stabilite deoparte ca fiind interzise pescuitului, extragerii de combustibil fosil si altor activitati industriale — poate proteja si reface ecosistemele oceanelor.

Poluarea oceanelor

Nu doar pescuit excesiv dar si poluarea este o amenintare grava pentru oceanele noastre, sustine Rey.

“Poluarea cu petrol provocata de accidente la ambarcatiuni, tancuri petroliere sau de platformele petroliere ne ameninta oceanele, asa cum am vazut in cazul dezastrului provocat de BP in Golful Mexicului. Apele reziduale, deversarile, accidentele, chimicalele aruncate in mare, mineritul, deseurile agricole si pesticidele isi gasesc drumul si patrund in oceanele noastre si le afecteaza.”

Rey explica faptul ca, atunci cand materialele toxice sau alti poluanti sunt consumati de pesti, care sunt apoi mancati de oameni, rezultatele ar putea fi otravirea alimentara sau efecte negative de lunga durata asupra sanatatii, precum probleme de dezvoltare la copii sau boli de inima la adulti.

Toxinele sintetice si organice care ajung in oceane ar putea intra in lantul alimentar si ar putea provoca boli incurabile la oameni, a scris Eva Kopataki, experta in Economia Resurselor Naturale in Manchester, Anglia. Ea sustine ca, potrivit studiilor recente, aceste tipuri de poluanti chimici ar putea afecta nivelurile hormonale, fertilitatea si capacitatea de functionare si dezvoltare a creierului.

Kopataki adauga ca plasticele aruncate se dezintegreaza in monomeri moleculari, dar intotdeauna raman in stratul superior al oceanului. In eseul ei “Impacturile poluarii cu plastice in Oceanul Pacific de Nord si posibile solutii”, ea sustine ca o nava de croaziera de capacitate medie cu 3.000 de pasageri produce peste 8 tone de deseuri solide pe saptamana. Totusi, doar 20% dintre deseurile plastice provin de pe ambarcatiuni, in timp ce 80% provin de la operatiunile ce isi au baza pe uscat.

Acidificarea corodeaza fauna oceanica

Oceanele absorb mult mai mult dioxid de carbon decat solul. La nivel global, in fiecare secunda sunt emise 1.000 de tone de CO2, dintre care 300 sunt absorbite de oceane. Pe masura cresterii concentratiei de CO2, rata de acidificare a oceanelor se schimba.

“In timp ce oceanele devin mai acide, abilitatea apei marii de a dizolva carbonatul de calciu creste — ceea ce este elementul constructiv al tuturor organismelor marine cu carapace si scheletul recifelor de corali din apele tropicale si reci. Cand se ajunge la un punct critic, aceste animale vor muri”, sustine Berov.

Oceanul ne ajuta, de ce nu il ajutam si noi?

Violeta Evtimova este un biolog bulgar care a lucrat intr-un centru terapeutic in care delfinii au ajutat copiii cu autism si sindromul Down. Ea a fost uimita de modul in care delfinii au comunicat cu copiii la nivel emotional si i-au facut sa rada. Evtimova descrie unul dintre jocurile terapeutice.

“Prima data, copiii stau pe o platforma si delfinii aduc mingi si inele. Apoi, copiii intra in apa, ii imbratiseaza si se joaca alaturi de delfini.”

Ea descrie o fata ce suferea de o trauma psihologica puternica si care ulterior i-a disparut. Cu ajutorul delfinilor, ea a inceput sa rada puternic. Mama fetei a declarat ca nu isi mai recunostea copilul.

“Lucrul rau este ca in timp ce animalele oceanelor ne ajuta, noi nu facem acelasi lucru pentru ele”, sustine Evtimova, reflectand asupra suferintei oceanelor globale.

Dar ea este optimista ca fiecare dintre noi poate face ceva pentru a ajuta.

“Noi avem o regula acasa: daca un aparat electric este pornit, un altul trebuie sa fie inchis. Putem folosi metroul sau bicicleta pentru a merge la lucru. Trebuie doar sa ne gandim cum sa fim utili naturii.”

Evtimova ne reaminteste de un vechi proverb al nativ americanilor: “Noi nu mostenim Pamantul de la parintii nostri, noi il imprumutam de la copiii nostri.”