Obiectele de la Acámbaro
OOPART (Out Of Place ARTifact - artefact care nu se incadreaza locului unde a fost descoperit) este un termen folosit pentru zeci de obiecte preistorice descoperite in diferite locatii din lume, care potrivit nivelului lor tehnologic, sunt extrem de neobisnuite pentru varsta lor, determinata pe baza dovezilor fizice, chimice si/sau geologice. OOPART-urile sunt adeseori frustrante pentru cercetatorii conventionali, insa reprezinta o incantare pentru cercetatorii aventurieri si pentru persoanele interesate de teoriile stiintifice alternative.
In 1944, antreprenorul german Waldemar Julsrud a gasit un chip din argila in apropierea malurilor lui Cerro del Tori in Acámbaro, Guanjato, Mexic. Nefiind strain de aceasta regiune - Julsrud contribuise la descoperirea culturii Chupicuaro in 1923 - dar continuand sa gaseasca forme similare, Julsrud a inceput sa se intrebe daca acestea apatineau aceluiasi popor antic la descoperirea culturii caruia contribuise cu mai mult de 20 de ani in urma.
Conform lui Julsrud, o cercetare mai profunda a dezvaluit ca forme asemanatoare existau din belsug, asa ca a angajat asistenti (majoritatea fermieri locali) pentru a-l ajuta sa adune artefactele. Julsrud a platit pentru fiecare piesa gasita, si curand a adunat o colectie impresionanta. In scurt timp, colectia rara a antreprenorului a crescut la o cifra de invidiat, de aproximativ 32.000 de obiecte.
In timp ce aceste obiecte pareau a fi de origine antica, picturile pe care le prezentau erau destul de controversate si au inceput sa atraga atentia scepticilor din comunitatea stiintifica.
Obiectele de Acámbaro erau pictate nu doar cu dinozauri, ci si cu animale necunoscute, precum si cu unele care disparusera cu mult timp in urma. Obiectele includeau desene cu camile si alte animale necunoscute in regiune, precum si imagini ale unor culturi indepartate.
Deoarece a pus la indoiala in mod direct conceptele stiintei contemporane, rezultate de pe urma schioapei teorii evolutioniste a lui Darwin, multi cercetatori au inceput sa dea mai multa atentie figurilor de lut ale lui Julsrud.
Arheologul Dr. Charles di Peso este probabil cel mai cunoscut sceptic al descoperirilor de la Acámbaro. El atrage atentia asupra faptului ca obiectele par prea bine conservate pentru a fi stat ingropate in pamant o perioada atat de lunga, cum pretind Julsrud si altii. El a publicat o critica detaliata a artefactelor in publicatia American Antiquity.
In 1972, o serie de obiecte pastrate la Muzeul din Pennsyilvania, Philadelphia, au fost datate cu carbon-14. Testele de laborator au aratat ca obiectele aveau 5.000 de ani vechime. Cu patru ani inainte, la Isotopes Inc., in New Jersey, testele de termo-luminozitate au revelat ca varsta aproximativa era intre 6.000 si 1.500 de ani.
Arheologii si directorul regional al Muzeului National de Arheologie Acámbaro au efectuat diverse analize pentru a confirma autenticitatea obiectelor, inclusiv paleontologul Dr. Gaylord Simpson, naturalist la EUA Natural History Museum; Ivan T. Sanderson; si avocatul criminolog Erle Gardner.
Pe masura ce popularitatea colectiei crestea, a crescut si numarul celor care se indoiau de autenticitatea obiectelor. S-a presupus ca Julsrud a fost pacalit de asistentii sai, care au facut cu mana lor obiectele pentru a face bani. In timp ce sustinatorii colectiei lui Julsrud afirma ca nu ar fi fost posibila producerea unui numar atat de mare de obiecte, cu atat de multe detalii pictate, intr-un timp atat de scurt, criticii sai declara ca satenii (saraci) au fost recrutati pentru a crea exact tipul de sculpturi pe care il cauta Julsrud.
Criticii au mai atras atentia si asupra faptului ca obiectele au fost gasite intr-un singur sit arheologic. Oricum, cei care sustin veridicitatea obiectelor de lut presupun ca acestea ar fi putut fi ingropate chiar de creatorii lor, intr-un loc considerat religios sau sacru.
In timp ce unii poarta discutii asupra faptului ca mult mai recentii aborigeni ar fi putut face obiectele, bazandu-se pe oasele de animale preistorice gasite in regiune, alti cercetatori sugereaza ca o civilizatie cu o cultura avansata a sculptat figurinele, bazandu-se pe istoria inregistrata dintr-o epoca in care stramosii lor au co-existat cu enormele reptile.
Pe obiectele stranii ale colectiei de la Acámbaro exista o pictura a unei specii disparute de rinoceri, a unui cal disparut in Epoca Glaciara, a unor maimute sud-americane disparute, a plesiozaurilor si brachiozaurilor. Speciile neidentificate includ si cateva care sunt parte pasare, parte reptila, combinatii de reptile cu marsupiale, reptile cu cioc sub forma de lingura si reptile cu coarne. Figurile umane exprima o intreaga cultura dedicata vanatorii, fara cunostinte despre agricultura, ceea ce reiese foarte clar. Exista si unele picturi care ilustreaza domesticirea reptilelor, si altele.
Cazul obiectelor din Acámbaro seamana izbitor cu cel al pietrelor gasite in Ica, Peru. Ambele colectii de presupuse relicve prezinta imagini cu dinozauri alaturi de oameni (printre alte raritati) si ambele au fost catalogate drept inselatorii de catre multe comunitati stiintifice.
Fie ca aceste obiecte sunt un produs al fraudei sau o dovada a unei culturii preistorice, obiectele de la Acámbaro continua sa intrige un numar de cercetatori care cauta adevaratele origini si adevarata evolutie a omului.
