„Nu cedaţi!” - o carte pe care fiecare român ar trebui să o citească

George Şerban, volumul "Nu cedaţi!" lansat la Timişoara, 14 mai 2014
George Şerban, volumul "Nu cedaţi!" lansat la Timişoara, 14 mai 2014 (Epoch Times)

Miercuri, orele 15.00, Timişoara a găzduit în locaţia Cafe Text din incinta Bastionului Therezia prezentarea şi lansarea unei cărţi de o deosebită valoare. Deosebită nu numai pentru că textele publicate între copertele acestei cărţi aparţin autorului Proclamaţiei de la Timişoara - George Şerban - ci mai ales pentru mesajul de o dureroasă actualitate - „Nu cedaţi!”.

Volumul "Nu cedaţi!" cuprinde o serie de articole publicate de George Şerban. Este prezentată activitatea sa civică, textul Proclamaţiei de la Timişoara, precum şi ecouri ale acesteia în presa anilor 1990. Un capitol al cărţii este dedicat activităţii parlamentare, iniţiativelor legislative şi discursurilor susţinute de George Şerban. Câteva dintre paginile cărţii reproduc fragmente din romanele sale politice.

După cum se afirmă în prefaţa lucrării, personalitatea lui George Şerban şi încăpăţânarea cu care a apărat adevărul, l-au transformat într-una dintre figurile remarcabile ale României anilor '90. Prin intermediul volumului „Nu cedaţi!” îi vom descoperi idealurile. Sunt idealurile celor care au avut tăria de a muri pentru a curăţa România de cel mai ticălos regim pe care l-a cunoscut omenirea, comunismul.

Cu ajutorul acestei cărţi cititorul va putea, poate, înţelege ce a însemnat Proclamaţia de la Timişoara, document care a afirmat hotărârea de a continua Revoluţia începută la 16 decembrie la Timişoara până la eliminarea deplină a structurilor de putere ale vechiului regim şi instaurarea unei democraţii autentice de tip european.

Cu ocazia lansării, am avut bucuria de a schimba câteva cuvinte cu soţia lui George Şerban, doamna Liana Şerban, care a avut amabilitatea de a ne vorbi despre cum s-a născut Proclamaţia, despre omul George Şerban şi despre Institutul Intercultural care îi poartă numele:

Reporterul: Sunteţi persoana care l-a cunoscut cel mai bine pe George Şerban. Vorbiţi-ne despre George Şerban şi Proclamaţia de la Timişoara.

Doamna Liana Şerban: Ideea Proclamaţiei a apărut încă din 20 decembrie 1989. George Şerban s-a aflat pe străzile Timişoarei alături de revoluţionari încă din 16 decembrie. În 20 decembrie 1989, când s-a constituit Frontul Democrat Român, a dorit să editeze o proclamaţie ştiind foarte clar că o revoltă populară fără un program clar va rămâne la stadiul de revoltă populară şi atâta tot, adică o luptă împotriva unui dictator trebuia dusă mai departe pentru răsturnarea regimului propriu-zis, pentru restructurarea instituţiilor care ţineau de vechiul regim.

După căderea lui Ceauşescu, în următoarele luni - e vorba de ianuarie-februarie, George Şerban şi-a dat seama ca şi noi, majoritatea timişorenilor, că haosul produs în perioada respectivă era de fapt un haos bine dirijat de către comuniştii de gradul doi, aflaţi în spatele nomenclaturiştilor vizibili. Acest haos bine dirijat era pregătit pentru a se face schimbarea între cele două eşaloane ale Partidului Comunist – plecaseră cei din eşalonul unu, veneau cei din eşalonul doi. Atunci s-a impus stringent editarea unei proclamaţii care să limpezească obiectivele timişorenilor, pentru că timişorenii nu au ieşit în stradă doar pentru răsturnarea unui dictator, ci au ieşit în stradă pentru răsturnarea sau încheierea definitivă a comunismului în România.

Ideile Proclamaţiei... mai bine zis Proclamaţia este un proiect pe termen lung, Revoluţia nu se desfăşoară în câteva zile sau în câteva săptămâni, ci pe un termen mai îndelungat, ori în Proclamaţia de la Timişoara, ideile fundamentale sunt idei pentru normalizarea României, pentru integrarea României în rândul statelor democratice, fenomen care are loc în timp nu în câteva luni.

Cel mai discutat punct a fost punctul 8 al Proclamaţiei în care George Şerban propune ca aceia care au făcut parte din structurile comuniste şi din structurile de conducere ale Partidului Comunist Român, adică nomenclaturiştii care şi-au abandonat meseriile şi erau plătiţi de către Partidul Comunist Român, să se retragă de la conducerea ţării sau să nu mai aibă dreptul de a candida timp de trei legislaturi consecutive. De ce? Pentru că timp de aproape 50 de ani aceşti securişti sau nomenclaturişti au dus ţara la dezastru. Românii au văzut care este consecinţa conducerii Românie de către această trupă de securişti/nomenclaturişti.

Ori pornind de la punctul 8 populaţia României s-a despărţit clar, ca apele de uscat: cei care au rămas fideli vechiului regim comunist au devenit duşmanii Proclamaţiei, cei care aveau idealuri democratice au sprijinit Proclamaţia.

În legătură cu controversatul punct 11 care cerea descentralizarea administrativă a României, bineînţeles că dezinformatorii regimului au interpretat-o că o dorinţă de autonomie a timişorenilor, dorinţă de secesiune, de separare, ceea ce este complet fals. Dar au insistat atât de mult asupra acestui punct. Întrucât canalele mass-media în perioada respectivă erau controlate de către foşti, această dezinformare s-a răspândit foarte repede, şi mare parte dintre români au crezut lucrul ăsta.

Reporterul: Cum era omul George Şerban?

Doamna Liana Şerban: L-aş compara cu o torţă care a ars cu flacără maximă până la epuizare.

Reporterul: Ce ne puteţi spune despre idealurile sale?

Doamna Liana Şerban: Ce vroia? A intrat în viaţa politică. Din 1990 până în 1996 şi-a dat seama că făcând parte din societatea civilă şi făcând presiuni pentru aplicarea punctelor Proclamaţiei, presiuni din partea societăţii civile, nu va ajunge nicăieri. A candidat, a intrat în Parlament cu intenţia clară să rămână doar o legislatură ca să poată impune punctele Proclamaţiei ca lege. Legea Lustraţiei s-a numit. A reuşit să termine proiectul legislativ al lustraţiei cu câteva zile înainte de a muri.

Reporterul: Ce îşi propune Institutul Intercultural George Şerban?

Doamna Liana Şerban: Institutul îţi propune să recupereze memoria unor foşti colegi, ziarişti, membri ai Societăţii Timişoara care au dispărut prea timpuriu dintre noi. Avem de exemplu în proiect o carte despre Alexandra Indrieş, editorialistă şi mentor pentru mulţi ziarişti.

Reporterul: Cum s-ar putea implica tinerii în acest institut? Cum ar putea ajuta?

Doamna Liana Şerban: Tinerii ar putea ajuta în primul rând citind cărţile pe care le edităm, urmărind materialele video pe care le difuzăm pentru că intenţia noastră de bază este aceea de a transmite generaţilor care vor veni ideile pentru care au luptat cei din 1989.

După 1989 bibliotecile şi librăriile s-au umplut cu volume scrise de securişti, de foşti activişti de Partid, care prezintă bineînţeles evenimentele respective din poziţia avantajoasă lor, ori peste câteva decenii cărţile lor vor fi considerate izvoare istorice.

Obligaţia pe care o avem este de a oferi generaţiilor viitoare Revoluţia văzută şi trăită de noi.

Precizăm că volumul „Nu cedaţi!” se distribuie gratuit, putând fi obţinut de la sediul Societăţii Timişoara – tel – 0742.077.990.