Noua lege UE privind filtrele drepturilor de autor ameninţă forma actuală a Internetului

(Getty Images)

O comisie a Parlamentului European supune votului, miercuri, o propunere privind drepturile de autor despre care unii susţin că va distruge Internetul actual, precizează The Verge. Acest lucru ar putea suna exagerat, dar peste 70 de experţi – inclusiv inventatorul World Wide Web-ului (www), Tim Berners-Lee şi fondatorul Wikipedia, Jimmy Wales – au criticat propunerea, susţinând că aceasta va transforma Internetul într-un “instrument de supraveghere şi control automat al utilizatorilor săi”.

Dispoziţia controversată se referă la articolul 13, care prevede ca platformele de Internet să filtreze materialele încărcate pentru a evita încălcarea drepturilor de autor. Se pare că acest articol 13 a apărut "din neant", luând prin surprindere oamenii. “Nu urma să fie inclus în proiectul final, dar a fost reintrodus în ziua GDPR [25 mai, ziua în care a intrat în vigoare Regulamentul General al UE pentru protecţia datelor personale (GDPR)]”, a declarat Cory Doctorow, care organizează protestul împotriva acestei propuneri împreună cu Electronic Frontier Foundation.

Pentru cei care au navigat pe Internet suficient de mult, problema cu articolul 13 este destul de clară. Este sistemul Content ID de la Youtube, însă se aplică la întregul Internet, precizează The Verge. Axel Voss, membru al Parlamentului European care a preluat conducerea proiectului de lege privind drepturile de autor, a susţinut că limbajul propus în prezent nu menţionează existenţa unui filtru, dar acest lucru ridică întrebarea: ce tehnologii eficiente pot fi folosite pentru a preveni încălcarea dreptului de autor în afară de filtrare? Deşi limbajul recent revizuit al propunerii exceptează site-uri precum enciclopedii online, în mod sigur urmărind să excludă site-uri precum Wikipedia, Voss a declarat în trecut că nu poate prezice care platforme vor fi afectate.

Pentru a exemplifica unele dintre problemele care pot apărea cu noua lege, The Verge a reamintit situaţia în care Content ID Youtube a scos un material video care conţinea ciripit de păsări pe fundal pentru că o melodie avangardistă din baza de date conţinea de asemenea ciripit de păsări pe fundal; situaţia în care videoclipurile NASA privind o aterizare pe Marte au fost scoase de pe Internet de o agenţie de ştiri; sau situaţia în care un live stream a fost blocat din cauză că oamenii au început să cânte “Mulţi Ani trăiască”. Şi toate aceste lucruri au avut loc în ciuda faptului că Google este într-adevăr bun în ceea ce face.

Opozanţii propunerii susţin că, în cazul în care platformelor mai mici li se cere de asemenea să implementeze filtre pentru încărcarea informaţiilor, acest lucru nu numai că va fi o povară semnificativă pentru ele dar, probabil, platformele vor face o treabă de calitate inferioară. Plasarea pe platforme de obligaţii privind filtrarea conţinutului la va încuraja pe acestea să blocheze cât mai mult conţinut posibil şi le va oferi puţine stimulente pentru a accepta conţinut nevinovat.

Şi acestea sunt doar problemele menţionate imediat referitoare la articolului 13. Se crede că, pe termen lung, articolul este folosit pentru a crea un cadru de supraveghere ce poate fi folosit în scopuri rele. În cazul în care companiile au instalate deja filtre pentru încărcare de informaţii (upload), de ce nu ar putea fi forţate să îşi modifice filtrele pentru a include discursul care este critic la adresa guvernelor? S-ar putea ca unii să creadă că este o exagerare, dar în 2015, o firmă misterioasă numită Ares Rights a început să folosească aplicaţiile legii Digital Millennium Copyright Act (DMCA) pentru a lua în vizor site-uri critice la adresa guvernului ecuadorian, trimiţând cel puţin 74 de notificări în numele unor “politicieni, partide politice, organizaţii media de stat şi agenţii de stat” din Ecuador.

În timp ce articolul 13 a atras unele critici publice, o atenţie mai redusă este acordată articolului 11, care impune platformelor o taxă pentru preluarea articolelor de ştiri. Spania a încercat acest lucru în 2014, însă a dus la închiderea temporară a Google News Spain. Un studiu din 2015 a constatat că, datorită taxei, redacţiile ar pierde milioane de dolari şi că nu există nicio “justificare teoretică sau practică” pentru acel plan. Julia Reda, membră a Parlamentului European, sugerează că taxa “amplifică ştirile false” şi că organizaţiile media “legitime” sunt mai susceptibile de a impune taxa comparativ cu entităţile media cu credibilitate mai îndoielnică.

“Evident, este imposibil să se prevadă ce materiale cu drepturi de autor vor fi încărcate de utilizatori în viitor, iar propunerea nu este în niciun fel limitată la anumite tipuri de conţinut, protejat prin drepturi de autor. Aceasta înseamnă că, pentru a respecta legea, platformele ar trebui să obţină o licenţă pentru fiecare dintre miliardele de opere protejate prin drepturi de autor din lume, deoarece acestea ar putea fi încărcate în viitor şi platforma ar fi răspunzătoare pentru încălcarea drepturilor de autor deoarece materialul ar deveni disponibil. Pentru că acest lucru este imposibil, chiar şi pentru cele mai mari platforme, operatorii nu vor avea de ales şi vor încerca să-şi diminueze răspunderea prin instituirea unor filtre automatizate” explică Reda, conform startupcafe.ro.

Comisia pentru afaceri juridice (JURI) a Parlamentului European va vota miercuri cu privire la continuarea proiectului. În cazul în care comisia dă undă verde, atunci proiectul va fi supus votului într-o sesiune plenară (adică a tuturor parlamentarilor). Conform lui Doctorow, dacă se întâmplă acest lucru, probabil că plenul va adopta propunerea.

Doctorow este de acord cu faptul că marile platforme sunt periculoase, însă insistă că articolele 11 şi 13 nu sunt o soluţie şi că prevederile acestora vor face imposibilă distrugerea marilor platforme. Jucătorii majori îşi vor întări poziţiile, iar noile companii nu vor fi capabile să le conteste.

În Uniunea Europeană, ca şi în SUA, la mijloc se află două puncte de vedere diferite cu privire la Internet şi viitorul său. Cory Doctorow, Tim Berners-Lee, Jimmy Wales, Vint Cerf şi alţii ar putea crede în continuare într-o reţea deschisă de platforme concurente mai mici care menţin liber fluxul informaţional, dar legiuitorii de pretutindeni par să fi acceptat status quo-ul unui peisaj digital dominat de câţiva giganţi. Propunerea filtrării vizează în mod clar Google şi Facebook deoarece guvernele consideră acum că întregul Internet este format din Google şi Facebook, precizează The Verge.

S-ar putea ca Internetul pe care îl vizează Doctorow să nu mai existe niciodată.