Mere modificate genetic ar putea fi puse în vânzare în SUA

Cine vrea să mănânce mere modificate genetic? Aceasta întrebarea a fost pusă, în SUA, publicului larg, care are timp până la 30 ianuarie ca să-şi spună părerea despre o nouă plantă transgenică propusă pentru consumul uman: în cazul de faţă, mărul - informează cotidianul francez Le Monde.

Departamentul pentru Agricultură din SUA (USDA) studiază posibilitatea punerii în vânzare pe piaţă a două varietăţi de măr modificat genetic, concepute de societatea canadiană de biotehnologie Okanagan Specialty Fruits (OSF): Golden şi Granny Smith. Prevăzut să fie comercializate sub marca Arctic Apples, aceste mere modificate genetic nu au nimic în plus faţă de cele normale, dar au ceva în minus: ele nu se înnegresc.

Cei care au pregătit vreodată o salată de fructe din timp, punând în aceasta mere tăiate bucăţi, au putut constata rezultatul dezastruos atunci când au servit-o: pulpa fructelor a luat o tentă maronie, ca şi cum ar fi fost acoperite cu rugină. Acelaşi lucru se întâmplă dacă un măr este ronţăit şi lăsat apoi câteva minute. Revenind la mărul abandonat, consumatorii constată că pe zonele muşcate au apărut urme de culoarea caramelului.

Pentru a înţelege ce se produce, este necesară o explicaţie din zona chimiei. Atunci când un măr este lovit, fie printr-un şoc, fie cu lama cuţitului sau cu dinţii, pereţii celulelor afectate se sparg, ceea ce eliberează compuşii fenolici aflaţi în interior. În celulă se găseşte de asemenea o enzimă, polifenoloxidaza (PPO). Intervine şi un al treilea element: oxigenul din aer. La contactul cu acesta şi cu ajutorul PPO, compuşii fenolici se oxidează şi se transformă... în pigmenţi, de unde şi culoarea brună.

Chimiştii au şi numit această reacţie 'brunare enzimatică'. Pentru a o împiedica sau a o încetini, sunt cunoscute mai multe soluţii. Pentru salata de fructe este recomandat sucul de lămâie (acidul ascorbic pe care acesta îl conţine are proprietăţi antioxidante) şi conservarea la congelator. Pentru procesele mai industriale de tăiere a fructelor, există alte soluţii: stocarea în azot, care elimină oxigenul, sau adăugarea de conservanţi, precizează Le Monde.

Şi există, mai nou, soluţia plantelor modificate genetic, care constă în a împiedica brunarea, prin suprimarea unuia dintre agenţii responsabili. O soluţie pe atât de simplă, pe atât de radicală. În condiţiile în care ar fi fost stupid să fie înlăturaţi compuşii fenolici - care, pe lângă faptul că protejează fructul de atacurile dăunătorilor, îi mai şi conferă aromă şi gust - cercetătorii de la OSF au luat drept ţintă PPO. Chiar dacă genomul complet al mărului nu a fost publicat decât în 2010, oamenii de ştiinţă cunosc de mai multe decenii cele patru gene responsabile de producţia acestei enzime. OSF a decis nu să elimine aceste gene, ci 'să le reducă la tăcere, împiedicându-le să se exprime'.

Dorinţa de a crea un organism modificat genetic din raţiuni estetice ar putea părea disproporţionată, însă OSF a pus la punct o argumentare foarte rodată, în două puncte, pentru a justifica punerea în vânzare a merelor modificate genetic. În primul rând, aspectul economic, deoarece fructele care nu se înnegresc după lovituri nu mai au aceste urme care ar împiedica vânzarea lor şi trimiterea a mii de tone de fructe la rebut. Un alt aspect ar fi cel dietetic, care pune capăt efectului de 'îngreţoşare', cauzat de decolorarea merelor, efect ce face ca numeroşi consumatori, în special cei tineri, să nu dorească să consume fructe, subliniază cotidianul francez.

O primă consultare a publicului pe marginea acestei probleme a avut loc în 2012, când au fost exprimare în special îngrijorări legate de consecinţele asupra sănătăţii umane şi a mediului înconjurător. Departamentul pentru Agricultură al SUA le-a respins, afirmând că, în urma analizării documentelor furnizate de OSF, s-a constatat că merele transgenice în cauză nu prezentau niciun pericol din acest punct de vedere, dat fiind faptul că, spre deosebire de alte organisme modificate genetic, fructele nu produc noi proteine.

Producătorii de mere din SUA au protestat la rândul lor, atenţionând asupra polenizării accidentale a pomilor lor. Argumentul nu este unul foarte bun, în condiţiile în care majoritatea pomilor sunt obţinuţi prin grefaj (care este o formă de clonaj) şi nu prin plantarea de sâmburi.

Prin urmare, este destul de probabil că, în pofida numeroaselor reticenţe exprimate, merele modificate genetic să fie autorizate de USDA.

În schimb, acesta din urmă nu a oferit un răspuns la o întrebare pusă în timpul primei consultări publice: reducând PPO la tăcere, nu există riscul de a provoca o reducere a protecţiei naturale a plantei în faţa bolilor sau insectelor dăunătoare. La urma urmei, PPO şi brunarea enzimatică pe care aceasta o provoacă nu au un rol biologic, care este uitat în dezbaterea acestui caz?

La respectiva întrebare a răspuns OSF, care a explicat două lucruri. Primul este că niciun fel de diminuare a protecţiei vegetale nu a fost înregistrată în urma testelor efectuate de-a lungul anilor, iar al doilea este că PPO joacă un rol defensiv la roşii, nu însă şi la mere. În acest fruct, enzima nu ar fi decât o 'fosilă', o moştenire 'inutilă' a unui îndepărtat strămoş vegetal.