Marius Ghilezan: „Odată cu Romulus Rusan pleacă simplitatea şi sinceritatea”
Romulus Rusan şi Ana Blandiana la Sighet (memorialsighet.ro)
A murit Romulus Rusan. Lumii nu-i vine să creadă…
„Vin de la sediul Fundaţiei Alianţei Civice. Telefoanele sună din toate direcţiile. Meridianele par să arate că „solidaritatea este superlativul libertăţii”. Lumii nu-i vine să creadă”, scrie jurnalistul Marius Ghilezan, pe pagina sa de facebook.
„Acum câteva zile, Romulus Rusan era la GDS la întâlnirea lui Dacian Cioloş cu reprezentanţii societăţii civile. "Sunt Gabriel." Doina (Ana Blandiana) ne spune că e Liiceanu. Nu-i vine să creadă cât de scurt e firul dintre un dialog şi un necrolog. Preşedintele trimite omagii. La Sighet bat clopotele. Părintele Marchiş îşi oferă serviciile. Patriarhul vrea să trimită Episcopul Bucureştilor. Băcanu e uluit. A murit în acelaşi spital, la fel ca soţia lui. Mailurile sunt invadate. Ioana scoate un dosar cu mesajele de condoleanţe. Alexandru Zub, la cei 84 de ani, regretă că nu poate veni. Misiunea citirii mesajului mi se încredinţează (ce onoare). Soţia e calmă, la fel ca-n anii când căpitanul Lăscărică le punea în casă microfoane. Vrea la Bellu ceva simplu. La fel cum era Romi. După vorbă, după port. Cu toate că Armata a pregătit salvele de tun. Ţine în braţe dosarul cu mesajele prietenilor. Pun fotografia de doliu în porbagaj. O ajut să urce bagajul în Peugeot-ul ei 105, până ieri condus de Romi. Va avea cea mai cumplită noapte a singurătăţii. După 54 de ani de căsătorie. Plec cu sora Doinei, un alt monument de simplitate.
Mâine la ora 16, la Capela de la Bellu, popa va citi "stâlpii". Duminică la 13, îi spunem rămas bun.
Aş vrea să recitesc "America ogarului cenuşiu". Constant că nu mai am cartea. Dată a fost. Rămân cu "memoria, singura formă de justiţie, ” continuă Ghilezan în postarea sa.
„Odată cu Romulus Rusan ne pleacă simplitatea şi sinceritatea. Pământurile şi le-a donat bisericii din Alba. În spaţiul strâmt nu va duce cu el nimic, însă sufletul său va călători printre stele, în timp ce munca lui va umple biblioteci.
Unii îşi ridică palate, alţii învăluie viitorul în cuvinte meşteşugite.
Dacă ar fi să se construiască o catedrală a Alianţei Civice, eu aş vrea să fiu garguiul, iar el particula lui Dumnezeu.
Când pleacă un scriitor, e semn că Dumnezeu şi-a făcut loc în bibliotecă.
Să ai lumină, dragă Romi!”, încheie Marius Ghilezan.
