Marea Britanie şi NATO se pregătesc pentru o posibilă confruntare cu Rusia în zona Arctică

Soldaţi britanici
Soldaţi britanici (Getty Images)

La sfârşitul lunii septembrie, ministrul britanic de Externe, Jeremy Hunt, a declarat: “UE a fost creată pentru a proteja libertatea. Uniunea Sovietică a oprit oamenii să plece. Lecţia istoriei este clară: dacă transformaţi clubul UE într-o închisoare, dorinţa de a ieşi nu se va diminua, ci va creşte şi noi nu vom fi singurul prizonier care va dori să evadeze”.

Comparaţia făcută de Hunt între Uniunea Europeană şi gulagurile sovietice a fost bine primită de mulţi în Marea Britanie, dar a fost considerată total nepotrivită de către UE, iar observaţia politicoasă a purtătorului de cuvânt şef al blocului, Margaritis Schinas, a fost: “Aş spune, cu respect, că am beneficia cu toţii – şi în special miniştrii de externe – dacă am deschide o carte de istorie din când în când”.

Dar faptele nu s-au oprit aici. Nu a fost mulţumit doar cu insultarea celorlalte 27 de state membre ale UE, ci guvernul londonez a decis să stimuleze şi mai multă fervoare patriotică încercând din nou să descrie Rusia ca o ameninţare la adresa Regatului Unit, potrivit site-ului de ştiri Zero Hedge.

În iunie 2018, publicaţia britanică The Sun a publicat un articol cu titlul “Marea Britanie va trimite avioane de vânătoare Typhoon ale Forţei Aeriene Regale în Islanda pentru a încerca să combată agresiunea rusească”. De atunci, ministrul britanic al Apărării, Gavin Williamson, nu şi-a modificat punctul de vedere că Moscova “continuă să ne provoace în orice domeniu”.

Mass media a raportat în 29 septembrie că Williamson este îngrijorat de “agresiunea rusească tot mai mare ‘din curtea noastră’”, şi că guvernul britanic concepe o “strategie de apărare Arctică” ce implică trimiterea a 800 de soldaţi la o nouă bază din Norvegia. Într-un interviu, Williamson a subliniat redeschiderea de către Rusia a unor baze din perioada sovietică şi ritmul sporit al activităţii submarine ruseşti, ca dovadă că Marea Britanie trebuie să demonstreze că “suntem aici” şi să îşi protejeze interesele.

Williamson nu a indicat ce fel de “interese” ar putea avea Marea Britanie în regiunea Arctică, unde nu are niciun teritoriu.

Cele opt ţări ce deţin teritorii la nord de Cercul Arctic sunt Canada, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Rusia, Suedia şi Statele Unite. Ele au interese legitime în regiune, care se întinde pe o suprafaţă de două ori mai mare decât SUA şi Canada la un loc. Însă Marea Britanie nu are nicio revendicare în zona Arctică.

Aşadar, de ce a declarat Londra că are “interese” în zona Arctică şi că regiunea se află în “curtea noastră”?

Institutul Arctic a observat în februarie 2018 că documentele privind noua strategie rusească privind zona Arctică se concentrează pe împiedicarea traficului ilegal, a terorismului şi a imigraţiei ilegale, şi nu pe echilibrarea puterii militare cu NATO. Aceste priorităţi sugerează că obiectivele de securitate ale Rusiei în zona Arctică au legătură cu protejarea regiunii ca bază strategică de resurse. În general, documentele aprobate de guvernul rus par să fi diminuat tonul categoric care evidenţiază rivalitatea Kremlinului cu NATO, folosind un ton mai puţin aspru, bazat pe asigurarea dezvoltării economice”.

Şi, potrivit Zero Hedge, totul se rezumă la dezvoltarea economică. În 28 septembrie s-a raportat că o navă de transport sub pavilion olandez a reuşit să treacă cu succes prin porţiunea controlată de ruşi a regiunii Arctice, într-o călătorie test, care arată că topirea gheţii în acea zonă ar putea deschide o nouă rută comercială din Europa spre estul Asiei. Cu siguranţă, ar fi în interesul UE şi al Rusiei ca ruta să fie dezvoltată pentru tranzit comercial. Pentru a fi realizat acest lucru, este necesară evitarea conflictelor în regiune.

În luna august, Comisia de Apărare din Parlamentul britanic a publicat raportul “Situaţie precară: Apărarea Marii Britanii în zona Arctică”, care a concluzionat: “Nu prea există incertitudini privind faptul că în zona Arctică şi Nordul Îndepărtat s-a înregistrat un nivel tot mai mare de activitate militară. Există o divergenţă mult mai mare în ceea ce priveşte dovezile pe care le-am obţinut cu privire la motivele din spatele acestei situaţii, în special în legătură cu Rusia. Un punct de vedere este acela că nu există nicio intenţie ofensivă în spatele comasării militare a Rusiei şi că aceasta încearcă pur şi simplu să regenereze capacitatea militară pentru a-şi reafirma suveranitatea. Punctul de vedere opus este acela că această situaţie reprezintă doar o altă parte a reafirmării agresive a Rusiei în marea competiţie pentru putere”.

Guvernul danez a declarat Comisiei britanice: “În prezent, Danemarca nu vede necesitatea implicării militare sporite sau a unui rol operativ intensificat al NATO în zona Arctică”. Iar ambasadorul suedez în Marea Britanie, Torbjörn Sohlström, a declarat: “Porţiunea suedeză în regiunea Artică este o parte mică din teritoriul suedez. Noi suntem mai mult o naţiune a Mării Baltice decât o naţiune arctică... Evident, întreaga zonă din jurul regiunii Artice, în special Peninsula Kola, are o importanţă strategică pentru Rusia şi ei au prezenţă militară mare acolo. Observăm toate acestea. Este acesta un motiv pentru a considera situaţia actuală drept militarizarea regiunii Arctice?”

În luna ianuarie, Reuters a precizat că Beijingul şi-a anunţat strategia privind regiunea Arctică, “promiţând să lucreze mai îndeaproape cu Moscova, în special pentru a crea o versiune maritimă arctică – aşa numitul “Drum Polar al Mătăsii – a proiectului său “O centură, un drum”, care este o rută comercială terestră din China spre Europa. Atât Kremlinul, cât şi Beijingul au declarat în repetate rânduri că ambiţiile lor sunt în principal comerciale şi legate de mediu, şi nu militare.

Însă ministrul britanic al Apărării insistă că trebuie să aibă loc o comasare militară a Londrei în regiunea Arctică: “Dacă dorim să ne protejăm interesele legate de ceea ce practic se află în curtea noastră”. El este susţinut de Comisia de Apărare din Parlamentul britanic, care a afirmat că “atenţia acordată de NATO Atlanticului de Nord este apreciată”.

NATO a anunţat că va desfăşura în luna noiembrie exerciţiul Trident Juncture 2018, concentrat pe zona Arctică, despre care publicaţia Naval Today a precizat că va fi “unul dintre cele mai mari exerciţii desfăşurate vreodată. Aproximativ 50.000 de soldaţi, 150 de avioane, 60 de nave şi circa 10.000 de vehicule vor participa la aceste manevre terestre, aeriene şi maritime în Norvegia. Exerciţiul va începe în 25 octombrie şi se va încheia la 7 noiembrie.

Potrivit Zero Hedge, alianţa militară NATO pare a se pregăti pentru un război în zona Arctică şi provoacă în mod deliberat Kremlinul prin desfăşurarea de manevre tot mai apropiate de graniţele ruseşti.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Externe