"Marca" handmade

Flori crosetate, cercei, pandantive si inele din lemn pictat, ceramica sau din deja celebrul si versatilul fimo (un clei polimeric modelabil), fulare, jachete, rochite impletite sau cusute, pahare si farfurii pictate, casete din lemn, toate multicolore si foarte atragatoare. Toate lucrate manual, numite generic handmade. Cu populariatea de care se bucura, handmade este deja un trend bine definit.

Saturati de chinezismele si kitch-urile care au inundat piata vestimentatiei si a accesoriilor, cu lucruri gen bazar si balci, oamenii sunt in cautare a altceva. Cu totii ar vrea ceva unic, ceva pe gustul lor, de aceea se pot regasi mai bine in lumea obiectelor lucrate manual.

Pana nu demult, confectionarea acestui gen de obiecte era in special prerogativa studentilor sau absolventilor de arte, dar iat-o acum o indeletnicire deloc exclusivista ci un fel de mestesug popular al timpurilor moderne.

Pentru creatori este o imbinare a utilului cu placutul.

“Am inceput din primavara, odata cu concediul de maternitate. Trebuia sa fac ceva in timpul cat stau acasa cu copilul. Si iata, mi-am activat aceasta pasiune mai veche”, declara Maria Paun de langa panoul ei plin cu podoabe fimo. “Sotul lucreaza si el” imi arata ea un fel de suporturi pentru pahare facute din betisoare plate de lemn (asemanatoare betelor de inghetata) peste care era aplicata o foita transparenta pictata.

“Fac ceea ce imi place mie sa port”, spune Catrinela Filimon, absolventa de cinematografie, aratandu-mi pe rand bratarile din fasii de piele colorata si cercelusii din diverse margele. “De la asta am pornit, iar cand am vazut ca sunt admirate si cautate m-am gandit sa incep sa vand.”

Casetele din lemn ale Dianei Porutiu, cu aerul lor vintage, modelul floral delicat, in culori pastelate, iti evocau vremuri de altadata. “Cumpar cutii de lemn pe care aplic hartie de orez pictata, apoi o lacuiesc, aplic ceara si dau iar cu lac. Aceasta e o tehnica de antichizare”. Diana mai are pe panoul ei cercei, brose si pandative de o delicata frumusete ce amintesc de sticla de Murano. “Idea cu handmade mi-a venit in timp ce aveam nevoie de fonduri pentru ONG-ul in care activez.”

Culori incantatoare, modele ce-ti rapesc privirile, idei ce-ti merg la inima si-ti pare rau ca nu poti lua cu tine cate ceva din fiecare. O pata de culoare care respira si inspira, o indeletnicire care ar trebui incurajata mai mult, promovata mai mult, macar de cei care organizeaza astfel de targuri.

Dar n-a fost sa fie asa la targul handmade din acest noiembrie din Bucuresti. Organizatorul, un tanar arogant, a actionat ca un fel de “kill joy” pentru unii clienti care au dorit sa faca fotografii sau reportaje cu creatorii si exponatele lor. Gestul in sine nu ar fi deranjat si ar fi fost de inteles daca ar fi venit cu o explicatie politicoasa sau cu un afis prevenitor de genul :”filmarea interzisa”. In loc de asta am vazut clienti alungati de nesimtirea unui organizator bucuros doar ca si-a incasat taxa - o taxa deloc mica- de la fiecare expozant in parte, indiferent la munca unor oameni din care el obtinuse deja profit.

Spunea ca avea “dreptul de a-si alege clientii” dar fara sa-i intrebe si pe oamenii care stateau acolo, deja infrigurati, unii frustrati ca nu vandusera macar cat sa-si scoata acea taxa de participare. Asa se intampla mai mereu cu micii intreprinzatori, in Romania, obligati sa functioneze mai mult “printre prieteni”.

Din fericire, multi dintre acesti creatori au reteaua lor de distributie - iar “magazinele” pe care si le-au deschis on-line sunt puntea lor de legatura directa cu clientii.