Lumea literelor şi a jurnalismului îşi ia adio de la Gabriel García Márquez
Întreaga lume a literelor şi a culturii deplânge pierderea lui Gabriel García Márquez. De la presa de limbă arabă şi până la lumea literelor din China, trecând printre nenumăratele omagii aduse în presa europeană şi de liderii lumii, artişti, scriitori şi jurnalişti îl amintesc pe 'magul povestitor' şi 'părintele realismului magic' care a încântat şi fermecat generaţii de cititori, transmit vineri media spaniole.
Printre scriitorii şi jurnaliştii care spun că influenţa scrierilor lui a fost decisivă, se află şi un alt premiat cu Nobelul literaturii, peruanul Mario Vargas Llosa, eternul prieten şi rival, după cum amintesc vineri agenţiile spaniole de presă. De la el a venit una dintre primele şi cele mai sincere condoleanţe. El i-a fost foarte bun prieten lui Gabo, până când după o ceartă, în 1976, relaţia lor s-a rupt. 'A murit un mare scriitor, ale cărui opere au acordat o mare difuzare şi prestigiu literaturii în limba noastră', a declarat Vargas Llosa potrivit presei locale. El se afla în Ayacucho (sudul Peru), unde îşi petrece Săptămâna Mare alături de familie.
Cu toate că au fost buni prieteni până la vârsta mijlocie, o ceartă şi un faimos presupus pumn, dat din motive niciodată explicate de protagonişti, i-au îndepărtat definitiv. Cei doi scriitori şi-au arătat însă mereu respectul şi consideraţia reciprocă. În 2010, când Vargas Llosa a fost anunţat drept laureatul premiului Nobel pentru literatură, Gabriel García Márquez ar fi scris pe contul de Twitter 'acum suntem chit'.
S-au cunoscut în Venezuela şi au menţinut o amiciţie strânsă până când au ajuns să fie protagoniştii uneia dintre disputele cele mai cunoscute din lumea literară. Scriitorii au respectat un tacit pact al tăcerii, ca între cavaleri, astfel că au apărut diferite versiuni ale motivelor certei. Fotograful Rodrigo Moya, prieten de-al lui Gabo, care i-a făcut o fotografie cu ochiul învineţit, la două zile după ceartă, l-a întrebat ce s-a petrecut. Gabriel García Márquez ar fi răspuns evaziv şi a atribuit pumnul dat diferenţelor care deja apăruseră între cei doi, în special pentru că autorul peruan 'se alătura accelerat gândirii de dreapta'. Ulterior, Mercedes Barcha, soţia lui Gabo, ar fi spus că 'Mario este un gelos idiot', iar fotograful îşi aminteşte că, 'pe când cele două perechi locuiau în Paris, soţii García Márquez ar fi încercat să medieze disputele conjugale dintre Vargas Llosa şi soţia lui, Patricia'.
În biografia 'Gabriel García Márquez: o viaţă', britanicul Gerald Martin anunţă anumite piste pentru descifrarea misterului. Când i-a dat faimosul pumn, Vargas Llosa i-ar fi spus lui García Márquez: 'asta este pentru ce i-ai spus Patriciei' sau 'asta este pentru ce i-ai făcut Patriciei'. Însuşi Vargas Llosa a dorit să păstreze secretul. Ceilalţi, a spus el, 'să verifice, să descopere, să spună ce s-a petrecut'.
În urmă cu mai bine de 40 de ani, în 1971, Mario Vargas Llosa îşi scria şi prezenta teza de doctorat la Universitatea Complutense din Madrid cu titlul 'Gabriel García Márquez: limba şi structura operei sale narative'. El îşi lua atunci titlul de doctor cu calificativul excelent cum laude.
Pe de altă parte, prolifica scriitoare chiliană Isabel Allende, de asemenea prezentă în grupul scriitorilor latino-americani ai realismului magic, a afirmat că simte o durere imensă pentru moartea scriitorului columbian, subliniind faptul că opera lui este nemuritoare. 'Nu sunt prietena lui, însă opera lui îmi este prietenă', a spus Allende, aflată la Institutul Cervantes din New York. În plus, ea a recunoscut că García Márquez 'era un maestru pentru toţi' şi că toţi autorii latino-americani contemporani 'au fost influenţaţi de opera lui', pentru că a fost 'marele pilon al boom-ului literaturii latino-americane'.
'Ultimul scriitor cu adevărat universal şi fără îndoială, cel mai cunoscut din secolul al XX-lea', l-a calificat jurnalistul şi scriitorul columbian Santiago Gamboa. El l-a comparat pe Gabriel García Márquez cu liderul sud-african Nelson Mandela şi a relatat că 'era cunoscut şi citit până şi în Nepal. A influenţat literatura din toate limbile şi a avut urmaşi care azi sunt foarte celebri, precum Salman Rushdie sau Tahar Ben Jelloun'.
Scriitorul şi fostul vicepreşedinte nicaraguan Serio Ramírez a scris pe Twitter că 'limba spaniolă nu a mai fost aceeaşi cu Gabo şi nici nu va mai fi aceeaşi fără Gabo. Sentimentele mele sunt de dezolare'. El consideră că 'locul din La Mancha de al cărui nume nu a vrut să-şi amintească Cervantes este Macondo. De la Cervantes la Gabo se extinde arcul magic al limbii'.
Odată cu moartea lui García Márquez 'se închide capitolul realismului magic al limbii spaniole', curent literar reprezentat de scriitorul columbian, susţine mexicanul Homero Aridjis.
Scriitoarea braziliană Nélida Pinón, laureată a premiului Fundaţiei Principe de Asturias pentru litere în 2005, a apreciat de asemenea că moartea lui Gabo a lăsat un gol imens în literatura lumii, care poate fi cel puţin acoperit de scrierile lăsate în urmă. 'De fiecare dată când ne lăsa să vedem câte o pagină de-a lui, ne garanta faptul că talentul este posibil, că literatura se justifică şi că vorbele pot acoperi neliniştile omenirii', consideră ea.
Scriitoarea mexicană Angeles Mastretta a spus că şi peste o mie de ani, laureatul cu Nobelul literaturii va fi citit în continuare. El rămâne 'în cărţile lui, şi va rămâne nu acum, nu pentru noi, pentru că peste 500 de ani, peste o mie de ani, dacă vom mai fi, Gabo tot va fi citit'.
Târgul internaţional de carte din Panama îl va omagia anul acesta pe creatorul realismului magic, după cum a declarat preşedinta Orit Betesh, iarCuba îl va iubi mereu pe García Márquez, potrivit afirmaţiilor preşedintelui Uniunii scriitorilor şi artiştilor din Cuba, Miguel Barnet.
Dincolo de lumea literelor hispanice, presa de limbă arabă consemnează de asemenea moartea scriitorului columbian Gabriel García Márquez. 'Magul povestirii' şi 'părintele realismului magic' nu a lăsat urme doar în literatura hispanică, ci şi în cea a lumii, scriu cotidienele din Orientul Mijlociu, potrivit EFE.
Cotidienele europene îşi iau de asemenea adio de la scriitorul columbian, pe care îl amintesc drept 'maestrul realismului magic' şi 'catalizator al boom-ului romanului latino-american'.
De la Beijing, tot EFE semnalează că lumea literelor consideră că moştenirea literară a lui García Márquez va rămâne foarte prezentă în China, întrucât şi aici, numeroşi scriitori au fost influenţaţi de scrierile lui. 'Multe dintre romanele sale s-au tradus în chineză şi trezesc un mare interes printre scriitori şi publicul general din China', după cum arată fostul decan al Facultăţii de filologie hispanică de la Universitatea din Beijing, Zhao Zhen.
Scriitorul columbian Gabriel García Márquez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982, magul care a hipnotizat lumea cu poveştile lui dintr-un sătuc din Caraibe a murit joi, 17 aprilie, la 87 de ani.
În urmă cu doi ani, la cea de-a 85-a aniversare, la 30 de ani de la acordarea Premiului Nobel şi la 45 de la publicarea celui mai cunoscut roman al său, 'Un veac de singurătate', EFE amintea cum lua naştere acel tărâm închipuit - Macondo - de către unul dintre cei mai buni scriitori din lume, într-o regiune caribeană plină de superstiţii, fantome, temeri şi halucinaţii, unde se poate întâmpla orice atunci când plouă, unde nimic nu este imposibil, şi unde se petrece saga familiei Buendía. 'Un veac de singurătate' a fost tradus în aproape toate limbile pământului, iar însuşi García Márquez îl considera opera sa mitică (deşi nu cea mai importantă, care este 'Dragostea în vremea holerei').
García Márquez s-a născut în Aracataca, pe coasta caraibiană a Columbiei, la 6 martie 1927. Cu 'Colonelului nu are cine să-i scrie', 'Funeraliile bunicii', 'Incredibila şi trista poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără suflet', 'Toamna patriarhului', 'Cronica unei morţi anunţate', 'Despre dragoste şi alţi demoni', 'Ştiri despre o răpire', sau volumul memoriilor neterminate, 'A trăi pentru a-ţi povesti viaţa', García Márquez şi-a fermecat cititorii de la prima pagină, şi nu le-a mai dat drumul. O scriitură de mag pentru că, aşa cum a spus el de multe ori, 'a scrie este un act hipnotic', iar scriitorul trebuie să facă astfel încât cititorul să nu se trezească - şi asta cere multă iscusinţă.
