Liderul deputaţilor PNL, o nouă iniţiativă: Puşcăriaşii apţi de muncă trebuie obligaţi să muncească

Liderul deputaţilor PNL, Florin Roman, a depus o iniţiativă legislativă prin care persoanele condamnate au dreptul, dar şi obligaţia de a munci în acord cu calificarea lor profesională, în condiţiile stabilite de penitenciarele unde sunt încarcerate.

Mai exact, este vorba despre o propunere de pentru modificarea şi completarea Legii 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

"Persoanele condamnate nu au doar dreptul de a munci, ci şi obligaţia de a presta o muncă, pentru cei apţi, dacă doresc să beneficieze de liberare condiţionată mai timpurie", a declarat Florin Roman.

Potrivit deputatului, ţări europene cu tradiţie în respectarea drepturilor deţinuţilor, cum sunt Danemarca, Franţa sau vecinii maghiari, au statuat deja în legislaţie obligativitatea muncii pentru deţinuţii apţi de muncă.

"În paralel, proiectul legislativ iniţiat prevede dreptul şi obligaţia persoanelor condamnate să participe la cursurile învăţământului general obligatoriu pentru cei care e cazul, dar şi la cursuri de pregătire profesională. Din cei peste 20.000 de deţinuţi aflaţi în penitenciare, circa 15000 sunt apţi de muncă", mai arată Florin Roman.

Expunerea de motive

Aşa cum se ştie, munca reprezintă o activitate conştientă, specifică omului, îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea trebuinţelor sale. Munca este un efort de a realiza ceva, o ocupaţie, strădanie, îndeletnicire. Munca reprezintă pentru toţi cetăţenii atât un drept cât şi o obligaţie (morală şi naturală care ţine , în ultima instanţă, de supravieţuirea fizică a omului).

Dintre cei peste 20.000 de deţinuţi aflaţi în custodia sistemului penitenciar românesc, majoritatea au capacitatea de muncă păstrată. În contextul actual al deficitului de forţă de muncă, 15-17.000 de oameni, cu preponderenţă tineri, de vârstă activă, reprezintă o resursă importantă care nu trebuie ignorată şi care se poate valorifica mult mai bine. Pe de altă parte, cu toţii ne dorim o societate cu moralitate corectă. Apreciem, astfel, că sub aspect moral, prin muncă, deţinutul poate compensa, într-o anumită măsură, greşelile pe care le-a săvârşit faţă de societate şi care l-au adus în spatele gratiilor.

Experienţa altor sisteme penitenciare europene relevă suficiente bune practici sub aspectul reglementării legale a obligativităţii muncii pentru deţinuţi. Astfel, în Danemarca, una din ţările etalon sub aspectul respectării drepturilor omului, conform documentului „Information on serving a prison sentence” (informaţii privind executarea pedepsei), emis, în 2017, de Kriminal Forsorgen (administraţia penitenciară daneză), deţinuţii au dreptul şi obligaţia la ocupare prin muncă, şcolarizare, alte activităţi aprobate, inclusiv tratament (noţiunea de tratament se referă la măsuri – de medicaţie, consiliere, şi programe specifice – adresate în special deţinuţilor cu probleme legate de consumul de alcool sau droguri, celor care au comis infracţiuni sexuale şi / sau cu violenţă).

În Franţa, de asemenea, persoanele private de libertate pot exercita activităţi lucrative, de învăţământ, de formare, culturale sau sportive. Dreptul la muncă îi oferă deţinutului posibilitatea de a beneficia de un câştig şi de a dobândi reflexe profesionale şi o calificare care i-ar putea face mai uşoară reintegrarea socială.

Un alt exemplu relevant se regăseşte în organizarea sistemului penitenciar ungar. Astfel, în Legea nr. 240/2013, adoptată de Parlamentul Ungariei, la art. 13.3 se arată că munca persoanelor condamnate este obligatorie în cazul în care penitenciarul identifică oportunităţi / oferte de muncă pe bază de prestări servicii, ca parte a procesului de reintegrare socială a deţinutului.

Conform prevederilor de la alineatele (1) şi (2) ale articolului 3 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, scopul executării pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate a deţinuţilor. Este imposibil a se forma o atitudine corectă faţă de muncă în situaţia în care deţinutul nu vrea să muncească şi, de aceea, este nevoie de o condiţionare, de obligativitate.

Aşadar, scopul acestei legi îl reprezintă stabilirea în sarcina persoanelor aflate în executarea unei pedepse privative de libertate a dreptului şi obligaţiei de a munci în condiţiile propuse de administraţia locului de detenţie. Neignorând bunele practici ale sistemului penitenciar românesc în direcţia facilitării reintegrării sociale a deţinuţilor, conştientizând în acelaşi timp complexitatea domeniului, apreciem că atingerea obiectivului menţionat în această propunere legislativă ar deveni operaţională dacă deţinuţii ar fi obligaţi să muncească, să participe la cursuri de pregătire şcolară ori să urmeze demersuri pentru nevoile identificate de specialişti. Integrarea socială a deţinuţilor trebuie să aibă ca principal reper munca, respectiv pregătirea în vederea ocupării şi păstrării unui loc de muncă pentru că doar acesta asigură individului sentimentul utilităţii sociale, demnitate autonomie şi mijloace de trai.

Având în vedere cele prezentate, vă propunem spre dezbatere şi adoptare această propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.