Legile Justiţiei şi Codurile Penale scot magistraţii în stradă. Sute de judecători şi procurori la protest

Indignaţi de procedura netransparentă şi neprevizibilă prin care se modifică cele două Coduri Penale şi de "evoluţiile" legilor Justiţiei care, susţin ei, pun în grav pericol independenţa justiţiei şi parcursul Statului Român în cadrul UE, magistraţii bucureşteni au ieşit sâmbătă la un protest tăcut.
Justiţia
Justiţia (Captură web)

Câteva sute de magistraţi au protestat sâmbătă, în tăcere, pe treptele Curţii de Apel Bucureşti împotriva modificărilor la Codurile Penale, modificărilor aduse legilor justiţiei şi împotriva atacurilor repetate ale politicienilor la adresa magistraţilor.

Protestatarii au afişat mesaje pe care scrie „Avizul Comisiei de la Veneţia” sau „Conformarea obligatorie cu recomandările Greco”, aluzie la ultimele declaraţii ale ministrului justiţiei care a minimalizat importanţa raportului realizat de experţii anticorupţie, relatează G4Media. De asemenea, protestatarii au dat publicităţii un document întitulat „Rezoluţia magistraţilor români pentru apărarea statului de drept”, arată G4 Media.

Potrivit digi24.ro, protestul a fost organizat de către Forumul Judecătorilor, asociaţie care, reamintim, marţi şi-a anunţat retragerea de la lucrările Comisiei Iordache, acuzând că dezbaterile pe tema modificărilor Codurilor Penale desfăşurate în Comisia Iordache au loc netransparent şi neprevizibil. De asemenea, asociaţia a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii să constate că unele amendamente la Codurile penale aduc atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei, cu consecinţa subminării autorităţii acesteia.

Reamintim în context că, recent, şi magistraţii braşoveni au cerut suspendarea dezbaterilor pe Codurile penale până la primirea unui aviz consultativ din partea Comisiei de la Veneţia. De asemenea, magistraţii au cerut Curţii Constituţionale să aştepte avizul aceleiaşi comisii pe controversatele legi ale justiţiei.

Redăm mai jos integral textul rezoluţiei adoptate de magistraţii bucureşteni, potrivit G4Media

„Subsemnaţii, judecători şi procurori, magistraţi asistenţi şi auditori de justiţie, având în vedere:

– evoluţiile publice recente cu privire la modificarea „legilor justiţiei”, care pun în grav pericol independenţa justiţiei şi parcursul Statului Român în cadrul Uniunii Europene şi al Consiliului Europei, aşa cum au constatat Comisia Europeană şi GRECO;

– faptul că majoritatea covârşitoare a judecătorilor şi a procurorilor români nu a acceptat proiectele de lege vizând activitatea sistemului judiciar, voinţa magistraţilor nefiind luată în considerare, evitându-se orice dialog cu aceştia în cadrul unui veritabil „experiment judiciar”, în lipsa oricăror studii de impact şi prognoze;

– declaraţiile Ministrului Justiţiei şi ale reprezentanţilor puterii legislative prin care, contrar art. 11 din Constituţie, se minimalizează Raportul GRECO, prin care s-a cerut ca România să se abţină de la adoptarea unor amendamente la legislaţia penală care să contravină angajamentelor sale internaţionale şi să-i submineze capacităţile interne în materia luptei împotriva corupţiei şi se nesocoteşte necesitatea sesizării Comisiei de la Veneţia (preşedintele Comisiei speciale comune pentru modificarea legilor justiţiei a afirmat că nici Curtea Constituţională nu va aştepta avizul Comisiei de la Veneţia, aceasta fixând deja un termen pentru soluţionarea obiecţiilor de neconstituţionalitate la 30 mai 2018; în calitatea sa de membru al Comisiei de la Veneţia, Ministrul Justiţiei trebuia să solicite public luarea în considerare a avizului Comisiei de la Veneţia, iar nu subminarea activităţii sale);

– propunerile legislative aflate în dezbatere publică reprezintă o involuţie în crearea unui sistem de justiţie penală modern şi adaptat noilor realităţi sociale, precum şi o denaturare a scopului procesului penal şi a politicii penale a statului, fiind evidentă schimbarea de paradigmă de la o justiţie penală care protejează victimele infracţiunii la un nou concept care plasează inculpatul într-o poziţie privilegiată;

– desfăşurarea procesului de legiferare în materia Codului penal, a Codului de procedură penală şi a Codului de procedură civilă, cu o procedură netransparentă şi neprevizibilă, fără a putea aprecia în ce modalitate vor fi folosite observaţiile formulate de sistemul judiciar, a cărui prezenţă pare doar a fi necesară pentru legitimarea modificărilor propuse, mimându-se un dialog;

– nesocotirea principiilor statului de drept, statutului magistratului şi regulilor de transparenţă ce trebuie să caracterizeze procesul de consultare publică şi încercarea de a intimida judecătorii şi procurorii din România, prin transformarea unor abateri disciplinare cu grad de pericol social redus în infracţiuni cu pedepse având limite apropiate de cele prevăzute pentru infracţiunea de omor (spre exemplu, infracţiunile prevăzute la art.2801 – Reaua credinţă şi art.2802 – Grava neglijenţă);

– ura viscerală împotriva autorităţii judecătoreşti prin plasarea judecătorilor şi a procurorilor români în compania clanurilor infracţionale, pe acelaşi nivel cu proxeneţii şi traficanţii de carne vie, cu cămătarii şi contrabandiştii, fiind imaginate infracţiuni pentru ”contracararea clanurilor, precum şi a procurorilor şi judecătorilor, în comiterea infracţiunilor specifice” ;

– escaladarea fenomenului corupţiei, care reprezintă o ameninţare serioasă pentru dezvoltare şi stabilitate, cu consecinţe negative la toate nivelurile de guvernare, şi încercările repetate, pe multiple planuri, de anulare a eforturilor magistraţilor români de combatere a infracţiunilor de corupţie;

– acţiunile de manipulare a opiniei publice şi atacurile fără precedent la adresa a numeroşi judecători şi procurori care instrumentează inclusiv cauze de mare corupţie, dar şi a celor mai importante instituţii ale statului, cu rol de apărare şi siguranţă publică, inclusiv Direcţia Naţională Anticorupţie, ori a autorităţilor statului menite să-l reprezinte în faţa partenerilor din Uniunea Europeană (a se vedea schimbarea arbitrară a Agentului pentru CJUE pentru refuzul de a aviza proiectele de acte normative în dispreţul dreptului Uniunii Europene);

– lipsa unor proiecte concrete de efectuare a unei hărţi judiciare şi a asigurării unei infrastructuri corespunzătoare necesităţilor actuale de desfăşurare a activităţii instanţelor şi parchetelor, lipsa stabilirii volumului optim de activitate al magistraţilor români pe criterii obiective, lucrându-se constant intelectual 10-12 ore zilnic, lipsa oricăror preocupări a autorităţilor pentru funcţionarea cât mai eficientă a Institutului Naţional al Magistraturii şi a Şcolii Naţionale de Grefieri;

– concentrarea modificărilor legislative asupra bulversării sistemului de acces şi promovare în profesie, fără studii de impact, încurajarea sau determinarea ieşirii definitive sau temporare din sistem a unor magistraţi, reprimirea în profesie fără niciun fel de testare a foştilor magistraţi cu 10 ani vechime, introducerea unui sistem de atragere a răspunderii materiale care ar târî magistraţii în mod automat în procese pentru a dovedi că nu este vorba despre o eroare judiciară (de cele mai multe ori, legislaţie deficitară, neconformitatea legislaţiei naţionale cu dreptul european etc.), aspecte care nu par a avea ca scop creşterea calităţii actului de justiţie, evoluţia sistemului judiciar, ci „falimentarea” acestuia;

– multe dintre modificările preconizate nu au nicio legătură cu scopul enunţat de legiuitor şi se îndepărtează de la obiectivele avute în vedere, întrucât expunerile de motive şi intervenţiile legislative propuse conţin soluţii inadecvate realităţilor juridice din România şi standardelor de protecţie a unor valori fundamentale de la nivel european şi internaţional, de natură să compromită înfăptuirea actului de justiţie;

– faptul că Ministrul Justiţiei îşi permite să atace public pe toţi procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, speculând faptul că aceştia administrează probe cu încălcarea legii, apreciind asupra întrunirii elementelor constitutive ale unor infracţiuni, stabilirii vinovăţiei sau nevinovăţiei unor persoane, solicitând liste cu soluţiile de achitare pronunţate de instanţele judecătoreşti (numai în Uzbekistan numărul de achitări este zero,[1] în statele democratice achitarea reprezentând expresia unui sistem judiciar sănătos);

– faptul că Rapoartele MCV subliniază constant că ar trebui să se întreprindă măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraţilor împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independenţa justiţiei, aspecte ignorate cu obstinaţie de Statul român;

– prin faptul că are calitatea de membru al Uniunii Europene, Statului român îi revine obligaţia de a aplica Mecanismul de cooperare şi verificare şi a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispoziţiile art.148 alin.(4) din Constituţie;

– faptul că, atunci când democraţia şi libertăţile fundamentale sunt în pericol, obligaţia de rezervă a judecătorului devine subsidiară obligaţiei de indignare,[2]

ADOPTĂM URMĂTOAREA REZOLUŢIE:

1. Solicităm insistent factorilor politici încetarea imediată a atacurilor la adresa statului de drept şi a judecătorilor şi procurorilor din România. România este şi trebuie să rămână stat membru al Uniunii Europene şi al Consiliului Europei, iar nu un teritoriu al corupţiei şi fărădelegii. Jos mâinile de pe justiţie!

2. Solicităm Preşedintelui României, Preşedintelui Senatului şi Preşedintelui Camerei Deputaţilor consultarea urgentă a Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia) asupra unor aspecte curente vizând modificarea în România a Codului penal, Codului de procedură penală şi Codului de procedură civilă, precum şi unele aspecte conexe, fiind necesară suspendarea imediată a dezbaterilor Comisiei speciale comune până la data primirii Avizului Comisiei de la Veneţia.

3. Solicităm amânarea luării oricăror decizii, din partea tuturor autorităţilor competente, în privinţa ”legilor justiţiei”, până la data primirii Avizului Comisiei de la Veneţia şi până la punerea de acord a textelor de lege cu solicitările Comisiei Europene şi ale GRECO. Puterea judecătorească trebuie să fie independentă, ceea ce implică existenţa unor anumite garanţii faţă de celelalte puteri ale statului, pentru a consolida independenţa şi imparţialitatea magistratului.

4. Solicităm consultarea reală a corpului magistraţilor cu privire la pachetele legislative care vizează activitatea lor, prin Adunările Generale din cadrul instanţelor şi parchetelor. Consiliul Superior al Magistraturii nu reprezintă magistratura dacă ignoră punctul de vedere al miilor de magistraţi români. Propunerile legislative ale Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi promovate netransparent şi nu pot reprezenta voinţa a 5-6 membri. Solicităm consultarea reală a societăţii civile, ale cărei reacţii trebuie să fie avute în vedere în cadrul dezbaterilor legislative.

5. Solicităm condiţii demne de muncă. Realizarea unui act de justiţie de calitate presupune alocarea timpului minim necesar studierii cauzelor, analizării problemelor de drept şi a legislaţiei în continuă modificare, iar nu pronunţarea unor soluţii ce pot fi afectate de inadecvarea condiţiilor de lucru, de lipsa de timp şi supraîncărcare.

6. Solicităm Ministrului Justiţiei să se abţină de la acţiunile care intimidează procurorii şi afectează statul de drept şi independenţa justiţiei.

7. Solicităm Ratificarea Protocolului nr.16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al cărui text a fost adoptat de Comitetul Miniştrilor la data de 10 iulie 2013 şi care a fost deschis spre semnare la 2 octombrie 2013, la Strasbourg. Protocolul nr. 16 prevede posibilitatea pentru cele mai înalte jurisdicţii ale părţilor contractante de a solicita un aviz consultativ Curţii Europene a Drepturilor Omului, atunci când apreciază că o anumită cauză aflată pe rolul lor ridică o problemă gravă privind interpretarea sau aplicarea Convenţiei sau a protocoalelor sale.

8. Solicităm membrilor Consiliului Superior al Magistraturii să condamne imediat şi cu fermitate atacurile la adresa statului de drept şi a judecătorilor şi procurorilor din România. Implementarea unor criterii interactive de evaluare anuală, de către corpul magistraţilor, a activităţii curente desfăşurate de membrii CSM, precum şi revizuirea procedurii de revocare a acestora sunt imediat necesare.

9. Solicităm puterii legislative şi Consiliului Superior al Magistraturii să adopte măsuri imediate pentru a furniza un sprijin adecvat magistraţilor împotriva cărora sunt îndreptate critici care subminează independenţa justiţiei.

10. Adresăm un îndemn către toate adunările generale ale instanţelor şi parchetelor să se întrunească imediat şi să hotărască formele de protest pe care le consideră necesare.

11. Invităm pe toţi cetăţenii României să se alăture acestei Rezoluţii, în calitatea lor de purtători ai unor speranţe şi aspiraţii de însănătoşire morală a ţării şi de menţinere a ei pe coordonatele Europei civilizate.”