La Deveselu încep lucrările pentru scutul AEGIS

Lansare a unei rachete de interceptare SM-3 de către Japonia în oceanul Pacific.
Lansare a unei rachete de interceptare SM-3 de către Japonia în oceanul Pacific. (Japan Maritime Self Defense Force via Getty Images)

Luni, 28 octombrie 2013, la Baza Militară Deveselu are loc o ceremonie oficială care marchează începerea lucrărilor principale ale componentei româneşti.

La ceremonie participă preşedintele Traian Băsescu, secretarul de stat pentru afaceri strategice în MAE, Bogdan Aurescu, James Miller, adjunctul secretarului Apărării al SUA pentru politica de apărare şi Alexander Vershbow, Secretar General Adjunct NATO dar şi alţi oficiali ai ţărilor care vor participa în proiectul AEGIS.

Parte importantă a scutului american care apără partea estică a Europei, baza de la Deveselu va fi dotată cu interceptori anti-rachetă şi împreună cu Turcia, Polonia, Marea Britanie, precum şi o navă de război americană dotată atât cu radar dar şi cu rachete de interceptare vor forma scutul anti-rachetă AEGIS.

Programul antirachetă pentru Europa este susţinut de NATO şi se află în faza a II-a programată să se încheie în anul 2015, atunci când va fi finalizată şi baza din România.

Costurile construcţiilor din ţara noastră se vor ridica la aproximativ 400 de milioane de euro şi vor fi suportate în totalitate de către Statele Unite ale Americii, iar costurile anuale de întreţinere vor fi de 20 de milioane de dolari. Baza din judeţul Olt se întinde pe o suprafaţă de 220 de hectare şi va fi susţinută de un număr de 200 de soldaţi din US Army.

Implementarea Sistemului de apărare va fi făcută în 4 etape, în acest moment fiind construite utilităţile necesare interceptorilor tereştri, care vor utiliza rachete de interceptare SM-3 (Standard Missile 3) tip Block 1b. Pe teritoriul ţării noastre vor fi construite trei baterii adică 24 de rachete interceptoare.

Conform unui comunicat al MAE în 2013, cinci teste reuşite au fost făcute pentru rachetele SM-3 Block 1b, iar din 2002 până în prezent 22 de interceptări din 27 au fost un succes.

Scutul antirachetă pe care Statele Unite îl va instala în Europa face parte din cadrul sistemului de apărare antirachetă susţinut de NATO, la care Aliaţii pot contribui prin găzduirea unor componente pe teritoriul lor naţional.

Sistemul are în dotare un satelit specializat în identificarea şi urmărirea rachetelor nucleare care va putea depista orice atac lansat asupra Europei. Un radar pentru avertizare timpurie va fi amplasat în Turcia şi va fi cel mai probabil complet până în 2015.

Unul din obiectivele SUA este ca timpul de la detectare şi până la distrugerea focoaselor inamice să fie cât mai mic posibil, distrugerea rachetelor ostile cât mai rapid fiind un factor vital.

Principalele ameninţări conform surselor oficiale pot veni din partea Iranului, chiar dacă Rusia a contestat de asemenea acest proiect încă de la iniţierea sa. Shahab-3, aşa cum oficialii din Teheran au denumit rachetele balistice internaţionale, au o rază de aproximativ 1900 de kilometri şi au fost modificate de mai multe ori din iulie 2008 de la data când au fost făcute publice. Alături de acestea, asupra ţărilor din Europa mai poate fi lansat şi rachetele Sejil-2 testate în 2009, care conform analiştilor militari este acoperită cu un material ce o face mai dificil de depistat pe radare.

Conform planului american, faza a III-a va începe în 2015 şi va consta în construcţia unei baze militare terestre în nordul Europei. O altă rachetă tipul SM-3 IIA aflată în faza de dezvoltare în prezent, va fi dată spre utilizare interceptoarelor existente.