Katelyn Ohashi, gimnasta cu evoluţie de nota 10. Impresionează publicul prin talentul său [video]

Katelyn Ohashi este o gimnastă americană, de patru ori campioană la Campionatul Visa şi de trei ori membră a echipei naţionale de junioare. Ea este antrenată de Valeri Liukin în cadrul WOGA, o companie din care făceau parte şi campioanele olimpice Carly Patterson şi Nastia Liukin.

Weekendul trecut, gimnasta Katelyn Ohashi a obţinut nota 10, pentru exerciţiul prezentat în proba de “sol”, în cadrul concursului Collegiate Challenge, campionatul universitar de gimnastică, unde a reprezentat Universitatea din California, Los Angeles (UCLA). UCLA a postat un videoclip cu performanţa gimnastei, menţionând că "10 nu este suficient". Execuţia Katelynei Ohashi a impresionat nu doar prin tehnică, dar şi prin spiritul său plin de bucurie cu care a evoluat la sol.

Urmărindu-i evoluţia, publicul a avut parte de un minut şi jumătate de talent, energie şi entuziasm. Atât audienţa cât şi juriul au urmărit-o cu sufletul la gură: un minut şi jumătate de acrobaţie perfectă.

Ohashi are 21 de ani şi este considerată una dintre cele mai talentate gimnaste americane. Într-un articol publicat pe https://behindthemadnesssite.wordpress.com/, gimnasta a vorbit deschis despre unele probleme din culisele gimnasticii de performanţă.

Katelyn povesteşte cum toată bucuria pe care, copil fiind, o simţea atunci când ştia că merge la sala de gimnastică, avea să se piardă de-a lungul şedinţelor de antrenament. “Copii mici fiind, ne trezeam şi nu puteam să stăm liniştiţi până când părinţii noştri nu ne spuneau că este timpul să mergem la sala de gimnastică. Bucuria care odinioară pulsa prin trupurile noastre avea să se diminueze prea repede şi să dispară, deoarece atmosfera de elită avea să lovească repede şi să ne ia ceea ce odată consideram a fi cel mai mare moment al vieţii noastre. […..] Cred că ceea ce încerc să spun este că gimnastica de performanţă ar trebui să fie doar un loc în care bucuria noastră să crească, deoarece acum avem şansa reală de a pune în joc toate obiectivele noastre pe termen lung.”

Gimnastica este definită drept “un sport practicat de bărbaţi şi femei care necesită echilibru, forţă, flexibilitate, agilitate, coordonare, rezistenţă şi control", spune Katelyn Ohashi, însă aceasta este o definiţie incompletă, adaugă ea, întrucât nu vorbeşte despre sacrificiu, dăruire, disciplină, despre determinare, repetare, duritate mentală, elemente esenţiale pe care gimnastica le implică. Nu în ultimul rând însă, din definiţia publică a acestui sport, marile absente sunt “sprijinul, bucuria, echilibrul şi comunicarea”, iar aceste trei aspecte sunt deseori neglijate chiar de către antrenori, părinţi şi atleţi.

Ohashi mai afirmă în articolul său: “Este trist faptul că abuzul mental şi verbal nu numai că nu au fost recunoscute, dar mai degrabă ignorate, indiferent cât de evidente erau. S-a aştepat vreme îndelungată pentru a se face schimbări. Acum strigăm şi cerem ca vocile noastre să fie auzite o dată pentru totdeauna, iar rapoartele să fie luate în serios şi nu pur şi simplu băgate sub preş, pentru că exact aşa cum abuzul sexual lasă semne de neşters, acest tip de abuz verbal are aceleaşi urmări.”

Ea continuă, aprofundând pe tema problemei de comunicare: “Vocile noastre nu au fost auzite pur şi simplu din cauza fricii instilate în noi şi a autorităţilor care ne-au redus la tăcere. Fie că eram îngrozite să vorbim, fie că atunci când am făcut-o, am fost respinse. Deci, atunci când vorbesc despre comunicare, nu mă refer doar la comunicarea deschisă între atlet şi antrenor, ci şi între atlet şi părinţi. Acest lucru nu înseamnă că atletul vorbeşte pur şi simplu pentru a vorbi, ci pentru a fi într-adevăr ascultat şi înţeles. Pentru ca gimnastica să evolueze, gimnastele trebuie să fie capabile să aibă încredere în program şi toată lumea din jurul nostru să fie dispusă să-şi lase mândria deoparte şi să facă tot ce este nevoie pentru a ne proteja ca oameni şi pentru a susţine pe deplin ceea ce vrem.”

În final, Ohashi îşi aminteşte despre ce înseamnă să fii bun ca sportiv, afirmând că atunci când era în top se simţea îngrozitor, căci succesul avea să aducă cu el o “cultură şi un mediu” la care nu se aştepta: indiferent de rezultatele obţinute, ea considera că tot nu era suficient de bună. Îşi aminteşte cum, în anul 2013, după ce câştigase Cupa Americii, avea să se întoarcă acasă plângând. O vertebră îi ieşea din coloana vertebrală provocându-i o durere cumplită. Starea ei de sănătate fusese neglijată tocmai pentru a nu pierde şansa de a câştiga o medalie de aur. Avea 16 ani şi i s-a spus că spatele ei nu va mai fi niciodată la fel.

Iată însă că Ohashi a revenit după o perioadă de pauză, şi a făcut-o într-un mod admirabil, impresionând atât arbitrii cât şi publicul, şi obţinând nota maximă la sol: 10.