Iranul şi marile puteri au făcut un progres minor în problema nucleară



Secretarul de stat american John Kerry dă mâna cu ministrul iranian de externe Mohammad Javad Zarif înaintea unei întâlniri din Geneva în 14 ianuarie 2015.
Secretarul de stat american John Kerry dă mâna cu ministrul iranian de externe Mohammad Javad Zarif înaintea unei întâlniri din Geneva în 14 ianuarie 2015. (Captură Foto)

Iranul şi marile puteri nucleare se vor întâlni din nou în luna februarie pentru a încerca să reducă neînţelegerile asupra programului nuclear iranian după ce au făcut un progres limitat în cadrul discuţiilor de duminică.

Toate părţile implicate în dialogul de duminică, 18 ianuarie, au fost de acord să intensifice eforturile pentru a se ajunge la o înţelegere politică până la sfârşitul lunii martie şi la un acord deplin până la termenul limită impus pentru 30 iunie 2015.

“Atmosfera a fost foarte bună dar nu cred că am făcut prea mult progres”, a declarat negociatorul francez Nicolas de la Riviere.

Viceministrul iranian de externe Abbas Araqchi a declarat că discuţiile au fost bune şi cuprinzătoare.

“Am discutat toate subiectele de pe agendă şi am purtat negocieri serioase”, a spus el reporterilor. “Încă încercăm să creăm o punte de legătură între cele două părţi.”

Negocierile s-au derulat pe durata a cinci zile în Geneva şi Paris, şi au inclus întâlniri lungi între secretarul de stat american John Kerry şi ministrul iranian de externe Mohammad Javad Zarif.

Directorul politic al UE, Helga Schmid, a condus discuţiile între oficialii din Iran, Marea Britanie, China, Franţa, Germania, Rusia şi Statele Unite.

Preşedintele american Barack Obama a avertizat vineri legiuitorii să nu declanşeze noi sancţiuni împotriva Iranului datorită programului său nuclear, spunând că o astfel de mişcare ar submina discuţiile diplomatice şi ar creşte probabilitatea unui conflict militar cu Teheranul.

Marile puteri nucleare mondiale au acuzat de mult timp Iranul că urmăreşte să construiască arme nucleare, în ciuda faptului că Teheranul a negat acest lucru.

Mai mult, ultima rundă de negocieri în formatul P5 1, pentru încheierea unui acord nuclear cu Iranul, a eşuat şi pentru că nu s-a putut ajunge la un compromis legat de numărul de centrifuge de uraniu îmbogăţit pe care Iranul are dreptul să le păstreze. Occidentalii nu au fost convinşi de faptul că Iranul îşi va trimite toată cantitatea de uraniu îmbogăţit în Rusia pentru transformarea ei în combustibil.

Dar problema neîncrederii faţă de Teheran este veche. Iranienii au cerut ca sancţiunile impuse de Consiliul de Securitate al ONU să fie ridicate primele, însă America şi Europa se opun pentru că, dacă Teheranul nu-şi respectă angajamentele, acestea vor fi mai greu de reintrodus.

Aici intervine din nou rolul nefast al Rusiei, care ar avea drept de veto într-un posibil nou vot în Consiliu asupra eventualei reintroduceri a sancţiunilor. Există îngrijorarea că Rusia doreşte să scoată Iranul de sub sancţiuni ca apoi să sprijine un Teheran care nu şi-ar respecta angajamentele luate.