Ion Iliescu recomandă concluzii politice în loc să tot plângem morţii Revoluţiei şi Mineriadei

Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, a explicat joi că Revoluţia, "eveniment" ce a costat România 1200 de vieţi şi Mineriada, sunt momente de istorie depăşite de acum din care ar trebui trase concluzii politice adecvate, mai degrabă decât să-i plângem pe cei ce au murit.
Ion Iliescu
Ion Iliescu (Epoch Times România)

Întrebat joi cum comentează recentele deciziile CEDO în privinţa dosarelor Revoluţiei (clasat de procurorii miliari) şi al Mineriadei (redeschis doar parţial), Iliescu a declarat că "CEDO este alimentată" din ţară şi a adăgat ca în loc sa tot plângem morţii ar trebui să tragem concluzii politice.

"Eu îi înţeleg pe cei care au avut pierderi. Dar asta a fost! A fost caracterul cel mai radical de transformare din tot arealul nostru. Nici ungurii, nici cehii, nici polonezii nu au avut asta, nici măcar bulgarii. Deci la noi a fost o mişcare radicală de înlăturare a vechiului regim, cu sacrificii umane. Revolta din decembrie a însemnat sacrificii umane. Acum să stăm sa tot ... plângem morţii, în loc să tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare a societăţii româneşti...", a afirmat Ion Iliescu, citat de Agerpres, la Palatul Parlamentului, întrebat în legătură cu faptul că urmaşi ai victimelor Revoluţiei care declară că nu pot trece peste aceste evenimente.

Întrebat cum comentează deciziile CEDO în privinţa dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei, fostul preşedinte a arătat că "CEDO este alimentată" din ţară.

"Nu CEDO. CEDO este alimentată de oameni de aici, interesaţi să întreţină aşa ceva. (...) Nu ştiu cui slujeşte aşa ceva. Altminteri, nu e nicio problemă. Dar, pusă sub acest aspect, deci luarea la întrebări şi analize pe plan judiciar... A fost un moment de istorie cu părţi bune şi cu părţi mai puţin bune, cu stări conflictuale. Am trecut peste ele, am depăşit. Ce rost are să dezgropăm...? Ele trebuie să formeze obiectul unor asemenea dezbateri în cazul unor oameni care stau şi studiază istoria, ca să tragem învăţăminte, nu sa tot întreţinem o stare...", a adăugat Ion Iliescu, referindu-se la dosarele Revoluţiei şi Mineriadei.

Reamintim că în octombrie 2015 Ion Iliescu a fost pus sub urmărire penală în Dosarul Mineriadei din iunie 1990 pentru infracţiuni contra umanităţii. La câteva zile după acesta istorică inculpare, Parchetul General a anunţat clasarea dosarului Revoluţie, dosar în care numeroşi revoluţionari şi urmaşi ai victimelor îşi doresc ca Iliescu să fie anchetat.

Recomandăm şi "Cea mai mare mângâiere a sufletului meu ar fi să-l văd pe Iliescu la închisoare!" [video]

Revoltaţi de închiderea dosarului, circa 300 de revoluţionari şi urmaşi ai eroilor din decembrie '89 au contestat la Înalta Curte decizia procurorilor, iar luni, după o solicitare depusă de preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş, procurorul general interimar a cerut dosarul Revoluţiei pentru a reanaliza decizia de clasare.

Marţi, România a fost condamnată din nou, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru tergiversarea dosarului Revoluţiei, CEDO precizând că ancheta în acest dosar a fost superficială. Decizia a fost pronunţată în dosarul Elena Apostol şi alţii versus România.

În ceea ce priveşte dosarul Mineriadei, reamintim ca Asociaţia Victimelor Mineriadelor din România reclamă că acesta a fost deschis doar parţial. Practic, AVMR acuză că se refuză dispunerea anchetei şi faţă de procurorii care în iunie 1990 au dispus mandate de arestare ilegale. Mai multe informaţii pe acest subiect puteţi accesa aici.

Cât despre cei ce "dezgroapă" morţii, în loc să tragă concluzii politice, cităm declaraţiile unor mame care şi-au pierdut copiii la Revoluţie şi au contestat la Înalta Curte închiderea acestui dosar:

"Această decizie (de clasare a dosarului Revoluţiei n.r.), simt că mi-a ucis încă o dată fiul. Nu mă pot linişti şi cred că nici el nu-şi găseşte liniştea, până când nu se află adevărul. Vă daţi seama că l-am găsit cu semne de tortură pe tâmple şi pe mâini şi nimeni nu face nimic? Oare îşi poate imagina cineva? Nu se poate descrie în cuvinte ce simte un părinte, mai ales o mamă care îşi pierde copilul. Până la ultima suflare voi lupta pentru adevăr! Şi adevăraţii criminali să fie deferiţi justiţiei, asta îmi doresc!" - Elena Vlase

"Închiderea dosarului este asasinarea a doua oară a copilului meu şi a tuturor celor care au fost împuşcaţi în decembrie 89, care au ieşit în stradă pe 21 şi au deschis un drum nu pentru ei ci pentru cei care rămân după ei să se bucure de libertate. Printre cei care s-au bucurat de libertate este şi procurorul Tiberiu Niţu, militar în termen atunci... Este o ruşine, aş vrea să-l văd şi să-l întreb: cum ai putut să închizi dosarele când ai fost militar în termen şi ai tras cu arma? A primit şi certificat de revoluţionar cu merit deosebit, pentru ce, nu ştiu." - Elena Băncilă

"Dacă unei păsări îi rupi o aripă nu mai zboară. Cum credeţi că mai funcţionează o familie care a pierdut pe cineva? Fata mea, an de an, de ziua ei, în loc să sărbătorească, se duce să plângă la mormântul tatălui ei. Sărbătorile pentru noi nu mai sunt sărbători, că ne amintim cum am stat de Crăciun, acum 26 de ani cu sicriul pe masă. Cum credeţi ca şi-au crescut mamele copiii singure, 26 de ani? Singure să-i ducă la grădiniţă, singure la şcoală... Copiii noştri au muncit noaptea ca să poată face ziua facultăţi!" - una din mamele care s-au adresat CEDO şi căreia, din păcate, nu îi ştim numele.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne