Ion Cantacuzino, "bardul local" Codrin Ştefănescu şi "un domn din Brăila"

Nemulţumit de modul în care merg lucrurile în România, fostul ministru tehnocrat al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, s-a remarcat printr-o nouă postare inedită, pe pagina sa de Facebook, care îl are în centru pe Ion Cantacuzino.

Ion Cantacuzino, scurt istoric

"Ion Cantacuzino a urmat atât studiile liceale (Liceul Louis-le-Grand), cât şi cele superioare (filosofie, 1882 - 1886, ştiinţe naturale, 1886 - 1891 şi medicină, 1887 - 1894) la Paris. În 1895 obţine titlul de Doctor în Medicină la Paris, apoi lucrează în Institutul Pasteur din Paris.

Întors în ţara, este numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1901) şi Director general al Serviciului Sanitar din România (1907), este fondatorul mai multor instituţii vitale pentru sistemul de sănătate de aici, organizează campanii antiepidemice pentru combaterea epidemiei de tifos exantematic şi holerei în timpul primului război mondial şi în campania antimalarică.

A fost membru în Comitetul de Igienă al Ligii Naţiunilor, al societăţilor de Biologie, de Patologie Exotică şi al Academiei de Ştiinţe din Paris. Numeroase universităţi i-au acordat titlul de Doctor honoris causa, Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) şi Bordeaux (1934)."

România zilelor noastre

"În zilele noastre, Ion Cantacuzino, dacă ar decide să se întoarcă în România, ar trebui mai întâi să treacă pe la Colegiul Medicilor. După câteva luni şi mai multe dosare cu şină, ar primi dreptul să profeseze ca medic în România. Să ajungă profesor la UMF Bucureşti... ei, asta cu siguranţă nu ar merge la fel de uşor. Dacă ar şti şi el pe cineva din Senatul Universităţii, probabil că s-ar descurca să primească un post temporar undeva unde să nu deranjeze.

O funcţie publică de răspundere nu ar primi pentru că nici membru sau acolit de partid, nici rudă cu cineva din Teleorman nu ştim să fi fost, iar despre institute şi laboratoare noi nici nu s-ar fi discutat. Poate dacă voia să facă un stadion, o statuie, un cimitir de pisici, ceva frumos, să placă poporului, să nască o emoţie gingaşă... asta da, poate.

Apartenenţa la foruri internaţionale ar fi un semn clar al faptului că este vândut străinilor. Un bard local precum Codrin Ştefănescu i-ar spune-o de la obraz să se ducă dracului de unde a venit, iar 2-3 televiziuni ar face nişte emisiuni de investigaţie despre vreun grup cu ceva nume evreiesc şi ar arăta clar (cu imagini!) că face parte din oculta mondială. Asta dacă Ion Cantacuzino ar trăi în zilele noastre. Din fericire pentru dânsul şi poate şi pentru noi, a trăit în vremuri în care lucrurile stăteau puţin diferit."

Institutul, transformat în unitate militară

"Dacă ne-ar vedea însă, ar afla că în anul de graţie 2017 un domn din Brăila a vorbit despre moştenirea sa cea mai importantă. Un domn din Brăila care n-a călcat vreodată la studii sau să lucreze o zi în afara ţării sau altundeva decât la stat, un domn care de asemenea are un doctorat dar nu la Paris ci la Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazu" unde deţine şi un post de conferenţiar universitar (chiar dacă a recunoscut practic că şi-a plagiat doctoratul), acest domn se referă la Institutul Cantacuzino ca la "acel institut de producere a vaccinului"... şi spune cam aşa:

„Acel institut de producere a vaccinului, institutul Cantacuzino va fi o unitate militară. Fiindcă cu civilii ne-am lămurit, iertaţi-mă, cu glumă sau fără, am tot încercat. (...) decizia mea fermă este de a-l face unitate militară, laborator militar, cu producţie duală, adică să lucreze şi pentru armată dar să livreze vaccinuri şi pentru...”

În acte, Institutul Cantacuzino va figura ca U.M. 753**6 de acum iar la intrare va fi (cum e deja în mai toate instituţiile publice) cu "Să trăiţi!" Şi până la urmă... şi Cantacuzino ăsta, cine a fost? L-a votat cineva vreodată? N-avea legitimitate! Asta e! Şi dacă îl cercetăm puţin, sigur era cam pasteurist...".