Închisoarea Doftana, la licitaţie

Pe vremea comunismului, închisoarea Doftana era prezentată ca un fel de templu al ”eroilor clasei muncitoare”, care ”se jertfiseră pentru libertatea poporului român şi victoria socialismului”.

Că tot veni vorba, trebuie spus că unele manuale de istorie afirmă doar că ”în anul 1924, guvernul liberal a interzis Partidul Comunist Român (P.C.R.), care a rămas în ilegalitate până în anul 1944”. Şi-atât! Ce să înţeleagă elevul? Că în perioada interbelică, în plină democraţie, un partid a fost interzis, aşa, de florile cucului, fără vreun motiv serios.

O mai mare dovadă de rea-credinţă nici că se poate, fiindcă, pentru lămurirea lucrurilor, ar trebui adăugat că acel partid milita nici mai mult nici mai puţin decât pentru dezlipirea unor provincii istorice - Basarabia, Bucovina, Transilvania, ba chiar şi Dobrogea – din trupul României Mari! Scoaterea P.C.R. în afara legii a fost grăbită de evenimentele de la Tatar-Bunar, din Basarabia, grave atentate la adresa siguranţei şi integrităţii ţării, când bande de comunişti locali, în cârdăşie cu spionii sovietici, s-au comportat exact ca nişte terorişti.

Cât priveşte celebra închisoare Doftana, aceasta este situată pe teritoriul comunei Telega, din judeţul Prahova, şi a fost inaugurată în anul 1895, fiind folosită până în anii 1960 pentru încarcerarea deţinuţilor politici alături de deţinuţii de drept comun. Din această temniţă nu a reuşit să fugă nimeni, niciodată. Comuniştii uitau întotdeauna să menţioneze că nu doar fruntaşi de-ai lor fuseseră închişi acolo, ci şi alţii, de alte orientări politice, de pildă Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima, Richard Wurmbrand etc.

După anul 1960, penitenciarul Doftana a fost transformat în muzeu, unde, printre altele, elevii primeau cravata roşie de pionier; dar, după 1990, din lipsă de fonduri, acesta a fost părăsit. Am trecut de câteva ori, după evenimentele din Decembrie 1989, pe la Doftana şi am găsit-o de fiecare dată mai ruinată. E păcat, pentru că, oricât ar părea de ciudat, ansamblul arhitectonic al fostului penitenciar se încadra perfect în peisajul superb, care încă nu fusese îmbâcsit de vile de prost gust, apărute prin preajmă.

Primăria comunei Telega, săracă precum majoritatea primăriilor de la ţară, nu a reuşit să-i asigure paza, iar hoţii au furat tot ce au putut. Fostele exponate, unice sau extrem de rare, au fost distruse sau comercializate. S-au turnat acolo câteva filme, dar comuna nu s-a ales cu mare lucru după ele. În disperare de cauză, Primăria Telega a organizat anul acesta trei licitaţii, pentru a trece fostul penitenciar din domeniul public în cel privat. La aceste licitaţii nu s-a prezentat nimeni, doar o firmă a părut interesată, cerând însă atribuirea directă.

A fost lansată şi ideea ca fosta închisoare să intre într-un ”Circuit Roşu”, ”un proiect amplu care să-i ducă pe turişti în istoria comunismului, a familiei Ceauşescu, în care poate fi cuprinsă şi Doftana, localitatea Scorniceşti, cartierul Primăverii şi zidul unităţii militare din Târgovişte, unde au fost împuşcaţi soţii Ceauşescu”. Cum adică, un fel de memorial al ”suferinţelor comuniştilor”? Păi, asta a fost şi până în Decembrie 1989! Nu mai aveau nostalgicii unde să bocească după ”regimul de democraţie populară”...

Şi totuşi, ce s-ar putea face cu Doftana?