În ultimii 11.000 de ani calota glaciară din Antarctica a pierdut straturi de gheaţă

Cascada unuia dintre râurile descoperite în zonele de coastă din Antarctica
Cascada unuia dintre râurile descoperite în zonele de coastă din Antarctica (Earth Institute)

Incursiunile apelor calde adânci împinse de vânt au forţat retragerea gheţarilor din Antarctica de Vest în ultimii 11.000 de ani. Acest fenomen a permis cercetătorilor să înţeleagă mai bine modul în care schimbările de mediu pot afecta în viitor creşterea nivelului mării din această regiune sensibilă la climă.

Este ceea ce afirmă o echipă internaţională formată din 15 cercetători din Germania, Danemarca, Norvegia şi Regatul Unit, condusă de Briths Antarctic Survey (BAS), într-un studiu efectuat timp de 10 ani şi publicat în revista Nature.

Oamenii de ştiinţă au analizat scoici mici în nucleul de sedimente de pe fundul mărilor. Acestea au fost recuperate din Golful Pine Island (în Marea Amundsen) în timpul unor expediţii efectuate la bordul navei de cercetare germane RV Polarstern, în 2006 şi 2010. Cu ajutorul acestora au fost reconstituite interacţiunile între gheaţă şi ocean de acum 11.000 de ani.

Echipa a analizat compoziţia chimică a acestor cochilii construite de organisme mici (foraminifere) care au trăit în apă şi pe fundul mării, înainte ca cochiliile lor să rămân încrustate în sedimentele fundului marin.

Această compoziţie chimică acţionează ca o "amprentă digitală" a apei în care s-au format cochiliile. Prin compararea acestora cu cochilii moderne înmuiate în apele calde adânci, cercetătorii au fost capabili să identifice intervalele de timp în care apa caldă era absentă sau prezentă în adâncuri.

Cercetătorii afirmă că Stratul de Gheaţă din Antarctica de Vest (WAIS, pentru acronimul în limba engleză) a scăzut în mod semnificativ şi constant până în urmă cu 7.500 de ani, datorită incursiunilor de apă caldă, care au scăzut mii de ani mai târziu, revenind în anii 1940.

WAIS este de mare interes pentru cercetători, deoarece doi dintre cei mai mari gheţari ai săi (Thwaites şi Pine Island) se deversează în ocean şi contribuie la creşterea nivelului mărilor. Marile întrebări sunt de ce, când şi ce se poate întâmpla în viitor din cauza schimbărilor climatice.

„Acest studiu de 10 ani a produs unele rezultate interesante: înţelegerea mecanismelor care au determinat retragerea WAIS în ultimele mii de ani, astfel că putem să începem să construim o imagine mai clară a ceea ce se întâmplă astăzi”, explică Claus-Dieter Hillenbrand, geolog marin de la BAS şi principalul autor al studiului.

Datele colectate în ultimii 20 de ani au arătat că pierderea actuală de gheaţă din Antarctica de Vest se datorează faptului că: apa relativ caldă din oceanul adânc curge înspre platforma continentală şi ajunge la coastă în locurile unde are loc topirea substanţială a părţilor plutitoare ale gheţarilor, ceea ce declanşează subţierea gheţii în straturile superioare.

Hillenbrand indică faptul că „apele calde şi adânci au inundat Bay Pine Island, la sfârşitul ultimei Ere Glaciare, forţând gheaţa să se retragă, dar s-au oprit în urmă cu aproximativ 7.500 de ani, când vânturile s-au deplasat spre nord”.

„Pierderea gheţii în această parte din Antarctica de Vest aduce o contribuţie semnificativă la creşterea nivelului mării - aproximativ un milimetru pe deceniu - şi este într-adevăr una dintre cele mai mari incertitudini în previziunile globale de creştere a nivelului mării. Combinată cu ceilalţi gheţari care se topesc şi cu extinderea oceanelor din întreaga lume, va avea un impact asupra societăţii, cu inundaţii asupra regiunilor joase de coastă", a adăugat el.

Hillenbrand indică faptul că, prin simulări efectuate pe calculator, se confirmă faptul că topirea gheţii prin incursiunile apei calde din adâncurile oceanelor ar putea provoca un colaps al calotei glaciare din Antarctica de Vest în secolele următoare, cu creşterea nivelului mării de aproximativ 3,5 metri.

„Datele noastre relevă, de asemenea, o istorie recentă a WAIS. O schimbare a direcţiei vântului în timpul anilor 1940 a dus la o reînnoire a apelor calde adânci în calota glaciară. Continuă de atunci şi este responsabilă pentru pierderea de gheaţă pe care o vedem astăzi şi în ultimele decenii”, spune James Smith, un geolog marin de la BAS.

Mai multe informaţii: Nature: West Antarctic Ice Sheet retreat driven by Holocene warm water incursions

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință