În R. Moldova, lipsa personalului medical devine tot mai acută

Soră medicală dintr-un spital
Soră medicală dintr-un spital (facebook.com)

Criza lucrătorilor medicali din Republica Moldova devine tot mai acută şi se manifestă pe toate segmentele sistemului medical. Ţara are deficit de medici de familie, specialişti în sănătate publică, medici şi asistenţi în spitale, laboratoare etc. Experţii în sănătate afirmă că de vină ar fi salariile mici, lipsa reformelor adecvate, inclusiv a unei strategii a resurselor umane care i-ar motiva pe lucrătorii medicali să se angajeze.

Potrivit sanatateinfo.md, doar Chişinăul este mai asigurat cu cadre medicale, aici fiind concentrate practic cele mai importante spitale din ţară. Spitalele raionale, însă, sunt nevoite să caute ani la rând specialişti. Numărul locurilor vacante variază de la câteva zeci până la peste o sută. Managerii spitalelor susţin că sunt nevoiţi să prelungească de câteva ori termenele de concurs în speranţa angajării unui specialist.

Astfel, sursa citată menţionează că spitalul raional din Glodeni are nevoie de a angaja 29 de medici deoarece majoritatea au peste 65 de ani, iar alţii au trecut şi de 80. ”Instituţia are doi oftalmologi în vârstă de 79 de ani, care aşteaptă să vină cineva mai tânăr în locul lor.”

Spitalul raional din Edineţ caută specialişti pe 20 de posturi, cel de la Orhei - 25 de medici şi 26 de felceri, moaşe şi asistenţi medicali. La Cahul e şi mai grav, instituţia are nevoie de 70 de medici, asistenţi medicali, moaşe şi felceri. Spitalul din Cantemir are peste 20 de posturi vacante, Spitalul Municipal Bălţi are peste 40, iar conducerea spitalului de la Nisporeni a anunţat concurs de angajare pentru 22 de specialităţi.

Guvernul moldovean a încercat să-i convingă pe tinerii specialişti să meargă să lucreze în raioane, oferindu-le o indemnizaţie unică de 45 de mii de lei MD, pe care o achită în trei tranşe, pe parcursul a trei ani fiind totodată schimbată şi metodologia de calculare a salariilor, în primul rând pentru a-i atrage pe tineri în provincie.

Unele administraţii publice locale încearcă să le ofere acestora şi facilităţi pentru locuinţe, iar o parte dintre politicieni fac apel şi speră că patriotismul lucrătorilor medicali îi va ţine acasă şi îi va determina să lucreze şi în instituţiile medicale din sate şi raioane însă, deocamdată, niciuna dintre aceste facilităţi nu a fost suficient de convingătoare, decât cu mici excepţii. Tinerii medici afirmă că, pe lângă salarii şi loc unde să trăiască, mai au nevoie să li se ofere oportunităţi de dezvoltare profesională iar localităţile rurale să aibă infrastructuri dezvoltate, şcoli, grădiniţe moderne etc.