În Europa Centrală şi de Est s-a încheiat consensul tăcerii privind comunismul

Se pare că în Europa Centrală şi de Est s-a încheiat consensul tăcerii privind comunismul, unul care nu a oprit criticile şi discuţiile, dar a înăbuşit vocile care au strigat după mult aşteptata încheiere a socotelilor cu comunismul, notează The New York Times în ediţia de luni.

Reconcilierea cu trecutul este o problemă care a planat asupra Europei post-comuniste timp de decenii. Dar astăzi, acea experienţă are o rezonanţă globală mai largă, servind drept punct de discuţie în lumea arabă unde revoltele populare au alungat dictatori mult timp înscăunaţi, ridicând întrebări incomode similare cu privire la complicitatea individuală în regimurile autocrate.

Unele ţări arabe sunt forţate să se confrunte cu aceleaşi probleme ale vinovăţiei şi responsabilităţii pe care Polonia şi restul Europei de Est încep din nou să le exploreze în mod serios. Timpul face ca trecutul să fie mai uşor de înfruntat, mai puţin ameninţător, dar nu mai puţin urgent de soluţionat. Experienţa de aici arată însă că ar putea fi nevoie de ani, poate zeci de ani, înainte ca lumea arabă să se priveasca din interior.

Întoarcerea bruscă spre trecut în Europa nu are loc doar în domeniul politicii şi al justiţiei. Au existat procese şi verdicte, dar şi drame şi documentare, thrillere şi istorii, toate încercând să încheie un trecut care refuză să fie uitat.

Polonia a rezistat mult timp să-şi încheie socotelile deplin cu trecutul comunist - opresiunea, spionajul, chiar masacrele. Societatea a preferat să uite, să meargă mai departe. Astfel că poate fi surprinzător faptul că Polonia şi mulţi dintre vecinii săi din Europa Centrală şi de Est au decis că este momentul să se ocupe de o problemă neterminată. Dintr-o dată există un val de contabilizare sub forma unor acţiuni guvernamentale şi explorări culturale, unii căutând încheierea socotelilor, alţii răzbunare.

''Pentru a ne apăra pe viitor împotriva altor regimuri totalitare trebuie să înţelegem cum au lucrat în trecut, ca un vaccin', a afirmat Lukasz Kaminski, preşedintele Institutului Memoriei Naţionale din Polonia.

În Polonia, aproape un milion de oameni au umplut cinematografele pentru a viziona filmul lui Antoni Krauze 'Joia Neagră', o peliculă care explorează un episod din 1970, când trupele guvernamentale au împuşcat zeci de protestatari din Gdynia şi alte oraşe de pe coasta Mării Baltice a Poloniei. Krauze a avut nevoie de patru decenii pentru a face filmul. Mai întâi a fost circumspect cu cenzorii comunişti iar apoi obstrucţionat de apatia publică. Filmul a fost un succes anul trecut, tocmai datorită subiectului tulburător: protestatari neînarmaţi şi trecători nevinovaţi împuşcaţi în stradă sau sadic bătuţi în secţiile de poliţie.

'La începutul anilor '90, oamenii au crezut că nu este corect să te întorci la acele vremuri', a spus Krauze, în vârstă de 72 de ani.

Polonia se luptă cu trecutul său pe mai multe fronturi. După ani de acţiuni în justiţie, instanţa care a emis verdicte privind lideri comunişti din 1981, atunci când a fost impusă legea marţială, a dat doar o pedeapsă de doi ani cu suspendare pentru ministrul de interne din acea vreme, generalul Czeslaw Kiszczak. Generalul Wojciech Jaruzelski, fostul lider comunist al Poloniei, care a declarat legea marţială, a fost găsit inapt medical pentru a fi judecat, anul trecut.

În Bulgaria, preşedintele nou ales a promis să îi îndepărteze pe ambasadorii şi diplomaţii care au lucrat cu aparatul comunist de securitate de stat, deşi chiar în contextul în care s-a dezvăluit recent că 11 din cei 15 prelaţi de rang înalt au fost foşti agenţi, planul preşedintelui s-a lovit de opoziţia instanţelor.

În Macedonia, parte din fosta Iugoslavie, Curtea Constituţională a oprit luna trecută temporar planurile guvernului de a extinde căutarea foştilor agenţi şi colaboratori.

În Letonia, sâmbătă, alegătorii au respins propunerea de a face limba rusă a doua limbă oficială a ţării, fapt ce subliniază dificultatea de a încheia socotelile cu moştenirea sovietică de acolo.

În timpul protestelor recente din România, pancarte şi scandări ale protestatarilor din Bucureşti l-au comparat pe preşedintele Traian Băsescu, tot mai nepopular şi potrivit criticilor tot mai autoritar, cu dictatorul detronat Nicolae Ceauşescu, notează New York Times.

Chiar şi în Albania, una dintre cele mai sărace naţiuni din Europa, Muzeul Naţional a deschis luni un pavilion nou focalizat pe abuzurile comunismului sub dictatorul Enver Hoxha.

Reapariţia, o generaţie mai târziu, a acestor probleme nu este lipsită controverse, fiind condusă de multe ori de guverne autoritare şi generând acuzaţii de răfuieli şi oportunism politic.

În Germania, agenţi de informaţii interne au supravegheat zeci de parlamentari din Partidul Stângii (Die Linke), care include elemente din Partidul Unităţii Socialiste din fosta Germanie de Est. 'Faptul că fac acest lucru încă în 2012, mă uluieşte', a declarat Gregor Gysi, şeful grupului parlamentar şi unul dintre politicienii supravegheaţi. 'Încă mai cred în categoriile războiului rece', a spus el.

Atunci când noua Constituţie a Ungariei a intrat în vigoare la 1 ianuarie, ea a respins în mod expres valabilitatea Constituţiei comuniste, deschizând uşa pentru viitoare acţiuni în justiţie. 'Negăm orice statut al limitărilor pentru crimele inumane comise împotriva naţiunii ungare şi cetăţenilor ei sub dictaturile Naţional Socialistă şi Comunistă', spune Constituţia. Potrivit directorului Arhivelor Societăţii Deschise din Budapesta, Istvan Rev, succesorul Partidului Comunist a revenit la putere prea repede, în 1994, la doar patru ani după schimbări şi nu au simţit nevoia să se confrunte cu trecutul în mod serios.

În majoritatea cazurilor, aceste revoluţii nu au fost nişte răsturnări depline ci tranziţii moderate ale puterii. Autorităţile comuniste s-au dat la o parte, dar cu anumite condiţii.

În Polonia, revenirea post-comuniştilor a avut loc chiar mai repede decât în Ungaria, în contextul în care Alianţa Stângii Democratice a câştigat alegerile în 1993, întărind clivajele în societatea poloneză dintre cei gata să meargă mai departe şi cei care nu acceptă.

'Am aşteptat un fel de Nuremberg pentru comunism', a declarat Tadeusz Pluzanski, care a publicat în octombrie o carte cu titlul provocator 'Bestiile'. Spre surprinderea sa, primele două ediţii, 6.000 de exemplare, s-au vândut rapid şi o a treia ediţie este în curs. ''Nu a existat nicio revoluţie, ci doar acest proces de transformare'', a spus el.

'Am sentimentul, deoarece această perioadă nu a fost explicată deloc, că fundamentele ţării mele sunt fracturate', a declarat într-un interviu Zygmunt Miloszewski, 35 de ani, autorul romanului ''Încrengătura'' din 2007. Cartea a devenit un best-seller şi a fost făcut un film anul trecut.

Legea care a înfiinţat actualul Institut al Memoriei Naţionale a fost adoptată în 1998 iar munca a început în 2000. Astăzi, institutul păstrează echivalentul a aproape 12 mile de fişiere în 11 sucursale şi 7 birouri mai mici din Polonia, cu un buget anual de aproximativ 65 milioane dolari. Institutul a găzduit conferinţe şi simpozioane şi a lucrat cu profesori privind planuri de lecţie, a publicat peste 800 de titluri despre ocupaţia nazistă şi perioada comunistă. Institutul a contribuit, de asemenea, la sprijinirea filmului lui Krauze.