Impunitatea SUA ameninţată: Turcia ar putea dezintegra NATO
Paul Craig Roberts, cunoscut pentru abordările sale apropiate de Moscova, vorbeşte despre unul dintre subiectele cele mai importante pentru România, şi anume apropierea lui Erdogan de Kremlin, sau mai bine spus, de Organizaţia de Cooperare de la Shanghai, a cărei scop oficial definit este limitarea hegemoniei americane. Caz în care destrămata Românie ajunge să fie principalul pivot al NATO pentru Marea Neagră şi Caucaz.
Preşedintele rus Vladimir Putin (st) şi omologul său turc Recep Tayyip Erdogan. (Captură Foto)
Un articol al Epoch Times publicat imediat după puciul eşuat de la Ankara, ridica problema derapării Turciei către Rusia, după presupusa - şi aproape dovedita implicare a unor generali americani în grupul organizatorilor incidentului - care implica o mare problemă pentru NATO.
Semnalele date de Erdogan nu sunt surprinzătoare. Cu ani în urmă, liderul turc punea pe jar comunitatea NATO anunţând că intenţionează să achiziţioneze sisteme de rachete din China, pe care dorea să le integreze cu sistemele Alianţei.
După puciul eşuat, care a încercat direct suprimarea fizică a lui Erdogan, derapajele anti-NATO ale Turciei au şanse enorme de a se radicaliza, iar acest lucru este de o deosebită importanţă pentru România, care va rămâne principalul pivot al NATO pentru zona Mării Negre, cu toate bunele şi relele acestei realităţi.
Dacă Turcia părăseşte NATO, atunci va avea loc o mare schimbare, este de părere cunoscutul şi controversatul Paul Craig Roberts, care abordează deseori subiecte interzise în mass media mainstream şi care este acuzat că manifestă o prea mare înţelegere pentru abordările Rusiei.
Conforum unui recent articol al fostului oficial american, Turcia a fost în buzunarele Washingtonului pentru o lungă perioadă de timp. Dacă Washingtonul s-a aflat în spatele recentei tentative de lovitură de stat din Turcia, acest lucru va afecta, probabil, permanent relaţia dintre cele două state.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan are motive puternice să se apropie de Rusia în ciuda problemelor pe care le-a cauzat. Pe de altă parte, Kremlinul are un interes foarte puternic în tolerarea comportamentului Turciei şi în abordarea unei politici de apropiere cu aceasta deoarece manevra va slăbi NATO, într-o zonă care se află aproape de graniţele Rusiei.
Există o posibilitate foarte mare, susţin analiştii, să asistăm la o competiţie pentru stabilirea de relaţii cu Turcia.
Conform economistului Paul Craig Roberts, Washingtonul va încerca să îşi rezolve problemele cu Turcia. SUA dispune de o cantitate enormă de bani, în condiţiile în care dolarul este moneda de rezervă universal recunoscută. Washingtonul ar putea spune: “Uitaţi, nu am intenţionat niciodată acest lucru. A fost o operaţiune ilegală în cadrul guvernelor, dar i-am pedepsit pe toţi”.
În acelaşi timp, s-ar putea ca Ankara să încerce să aibă câte un picior în fiecare tabără: şi în Rusia dar şi în NATO. Totuşi ste deocamdată neclar modul în care va răspunde Turcia la războiul din Siria, unde atât Ankara cât şi SUA doresc înlăturarea de la putere a preşedintelui sirian Bashar al-Assad, contrar cu poziţia Rusiei, care doreşte ca Assad să rămână la conducerea ţării arabe.
SUA şi NATO nu au cu adevărat puterea militară convenţională pentru a presa Rusia, susţin unii analişti. Presiunea vine dinspre bazele americane cu rachete din Polonia şi România. Aceste baze pot fi foarte uşor transformate în câteva ore în centre pentru rachete nucleare strategice.
O astfel de mişcare ar plasa Rusia în poziţie defensivă, lucru într-adevăr periculos.
Scopul NATO s-a schimbat de-a lungul timpului. De fapt, NATO şi-a pierdut scopul după prăbuşirea Uniunii Sovietice, declară anumiţi analişti. Motiv pentru care neo-conservatorii americani au oferit alianţei militare vestice un nou scop. Ei l-au transformat într-un instrument pentru obţinerea hegemoniei americane asupra lumii şi intenţionează să îl folosească pentru a împiedica ridicarea Rusiei. (...)
Alte voci din jurul lumii sunt prea slabe pentru a genera anumite consecinţe pentru SUA. Prin urmare, au avut loc peste 50 de ani de agresiunea americană în Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Afganistan; bombardamente, atacuri cu rachete, invazii; milioane de oameni ucişi, răniţi, strămutaţi; refugiaţii se înghesuie în Europa pentru a scăpa de războaiele Washingtonului. Toate acestea sunt crime de război, conform standardelor internaţionale. Dar, totuşi, nimeni nu acuză SUA deoarece NATO poartă răspunderea pentru acestea.
Principalul scop prezent al NATO este acela de a acoperi crimele Washingtonului.
