Impactul lui Margaret Thatcher în cultura populară

Margaret Thatcher a fost nu doar un gigant politic, ci şi un simbol al culturii populare, atacată de comedianţi, transformată în păpuşă marionetă şi interpretată magistral de laureata premiului Oscar, Meryl Streep. Politicile sale intransigente, voinţa sa de fier, coafurile sale înalte şi genţile de mână, au făcut din ea o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru comedianţi, dramaturgi, romancieri şi compozitori, care au iubit-o, sau, în majoritatea cazurilor, au detestat-o, notează agenţia Associated Press.

Politicile liberale ale lui Thatcher au transformat şi au divizat Marea Britanie, suscitând un val de furie creativă din partea detractorilor săi. O generaţie întreagă de comedianţi britanici, de la Ben Elton şi până la Alexei Sayle, şi-au pus în evidenţă talentul satirizând-o pe Thatcher. Pentru serialul satiric de televiziune cu păpuşi, din anii 80, 'Spitting Image', Thatcher era o femeie abuzivă care fuma trabuc, un măcelar cu cuţitul însângerat, un lider dominant al unui guvern docil. Un episod devenit celebru o prezenta pe Thatcher şi pe miniştrii săi reuniţi la o cină într-un restaurant. Thatcher cere friptură. 'Nu vreţi şi salate?' întreabă chelnerul. 'Vor mânca acelaşi lucru ca mine', răspunde Thatcher.

Şi programul american de divertisment 'Saturday Night Live' a profitat de personaj, deşi într-un mod mai amabil, prezentând-o pe Doamna de Fier în mai multe episoade. Într-unul dintre ele, un membru al trupei Monty Python, Michael Palin, a interpretat-o în travesti pe Thatcher, imediat după alegerea ei în postul de prim-ministru, în 1979, ridiculizându-i coafura. Nu numai actorii de comedie au găsit în fostul premier o sursă de inspiraţie, ci şi artiştii pop britanici.

Pop-ul britanic a fost politic în vremea lui Thatcher, când severa scindare socială din anii 80 a aprins flama furiei muzicale. 'De câte ori eram întrebat cine este sursa mea de inspiraţie, răspundeam mereu că Margaret Thatcher', a mărturisit în 2009 muzicianul Billy Bragg, unul din principalii ei detractori. 'Înainte de venirea ei eram un cantautor banal'. Bragg a fost membru al mişcării Red Wedge, din 1980, împotriva lui Thatcher şi conservatorilor şi în favoarea Partidului Laburist. The Beat i-au cerut lui Thatcher să renunţe, în celebrul 'Stand Down Margaret'. Elvis Costello şi-a imaginat chiar moartea ei în 'Tramp the Dirt Down', cu un vers care spunea: 'Când te vor îngropa, voi juca pe mormântul tău'. În timp ce fostul solist al trupei The Smiths, Morrissey, a compus în aceeaşi notă 'Margaret la ghilotină'.

Pentru muzicienii mai tineri, Thatcher a fost însă o figură pozitivă. Fostă membră a trupei Spice Girls, Geri Halliwell, care obişnuia să poarte rochii cu imprimeuri cu steagul britanic, în anii 90 de glorie a trupei, a scris luni pe Twitter: 'Să ne amintim de prima noastră girl power, Margaret Thatcher, fiica unui negustor care m-a învăţat că totul este posibil', a postat ea, referindu-se la mişcarea 'girl power', sau puterea femeilor pe care o promovau Spice Girls. Halliwell a fost însă nevoită să şteargă mesajul şi să-şi ceară scuze, în urma avalanşei de critici primite.

Margaret Thatcher este şi o sursă de inspiraţie pentru multe cărţi, care au fost scrise în anii 80. În 'Versurile Satanice' ale lui Salman Rushdie, din 1988, personajul ei este numit 'Doamna Tortură'. Prezenţa ei este mai voalată în romanul laureat al premiului Booker, 'The Line of Beauty' al lui Alan Hollinghurst şi publicat în 2004, a cărui temă se petrece în anii de glorie ai mandatului Thatcher. Apariţia primei doamne la petrecerea unui parlamentar conservator, dansând pe muzica celor de la Rolling Stones cu tânărul protagonist al cărţii, marchează o cotitură în istoria de putere şi exces a lui Hollinghurst.

Transformarea lui Thatcher într-un personaj de teatru şi film avea să vină la puţin timp după numirea ei în funcţia de prim-ministru. În 1981, în piesa de teatru 'Anyone for Denis?', Thatcher este prezentată într-o lumină satirică. În anii 80, Thatcher îşi marchează prezenţa în multe scenarii: în 'Billy Elliot' câştigător al premiilor Olivier şi Tony, un grup de mineri cântă 'Merry Christmas Maggie Thatcher', în timp ce Elton John spune într-un cântec: 'Ne bucurăm azi pentru că suntem cu o zi mai aproape de moartea ta'. În prezent la Londra se joacă cu succes piesa 'The Audience', despre întrevederile dintre regina Elisabeta a II-a şi cei 12 prim-miniştri care s-au succedat de-a lungul domniei sale. Piesa este o dramă liberală şi stridentă în care Thatcher, interpretată de Haydn Gwynne, este criticată de regină pentru că s-a opus sancţiunilor împotriva regimului de apartheid din Africa de Sud.

În cinematografie, personajul Thatcher apare fugitiv la finalul filmului James Bond, din 1981, 'For Your Eyes Only'. Pentru regizorii de stânga, fostul premier nu era un personaj comic. Filmul 'My Beautiful Laundrette' al lui Stephen Frears este printre multele din anii 80 în care Marea Britanie din epoca lui Thatcher este prezentată ca o ţară săracă, afectată de rasism şi de politicile economice liberale. Alte filme au pus accentul pe drama fiicei de negustor care a devenit prima femeie prim-ministru a statului britanic. În filmul pentru televiziune din 2008, 'The Long Walk to Finchley', Andrea Riseborough a interpretat o tânără politiciană care se luptă din răsputeri pentru a ocupa un loc în Parlament. Anul următor, filmul 'Margaret', cu Lindsay Duncan în rolul principal, prezintă anii de sfârşit ai carierei sale, cu revolta cabinetului din anul 1990.

În versiunea cea mai recentă şi aclamată, Meryl Streep interpretează o femeie politică îmbătrânită şi bolnavă în 'Doamna de Fier' (2011), cu care a câştigat un Oscar pentru interpretarea mai umană a fostului premier britanic. Meryl Streep a declarat luni că moştenirea politică a lui Thatcher este 'demnă de schimbarea istoriei'. 'Este greu de imaginat o parte a istoriei noastre, care să nu fi fost afectată de măsurile implementate de Marea Britanie', a spus Streep, care a adăugat: 'Pentru mine a fost o persoană admirabilă pentru forţa şi curajul său'.