HPV - ce trebuie sa stim despre un virus periculos

Infectia genitala cu HPV (Human Papilloma Virus) este una dintre bolile cu transmitere sexuala cele mai raspindite, avind o prevalanta de 20-40% in rindul femeilor tinere din diverse tari in care a fost studiata.

Exista peste 100 de tipuri de HPV si se estimeaza ca 75% din populatie va avea o infectie cu HPV la un moment dat in timpul vietii. Dintre acestea, 30 de tipuri se transmit pe cale sexuala si afecteaza organele din zona genitala si anusul.

Bolile care pot rezulta din infectia cu HPV pot fi benigne (papiloame in zona anusului, vulva, vagin si partea interioara a coapselor) sau maligne (cancer de vulva, vagin, anus sau de col uterin).

De cele mai multe ori infectia este asimptomatica, avind o durata medie de 8 luni si nu lasa nici un fel de sechele. Exista insa citeva tipuri de HPV, in special tipurile 16,18 si 31 care persista peste aceasta durata si in timp, in asociere cu alti factori, vor rezulta in displazie cervicala care netratata la timp se poate transforma in cancer de col uterin. Aceleasi tipuri sunt implicate si in cancerul vulvar, anal sau de penis.

Papiloamele din zona genitala au o aparenta asemanatoare florilor de conopida, cu dimesiuni variind de la citiva mm la zeci de centimetri. La femei pot apare pe vulva, clitoris, vagin, anus, sau coapse. La barbati se pot intilni pe virful penisului, scrot, anus si coapse. Sunt foarte contagioase si se transmit prin contact sexual. Rareori si cind au dimensiuni mici, pot dispare spontan, dar de cele mai multe ori necesita interventia medicala, fiind tratate de ginecolog sau dermatolog. Exista numeroase metode de tratament printre care amintim cremele care se aplica local, antivirale sistemice, electrocauterizare sau chiar chirurgie. Trebuie sa stiti ca uneori, chiar si dupa ce au fost complet vindicate, papiloamele pot reapare in zona initiala sau in alta parte.

Afectiunile maligne cu HPV sunt foarte serioase. Ele apar la zeci de ani de la contactul infectant cu tipul de HPV malign.

Cancerul de col uterin este cel mai frecvent cancer produs de HPV, reprezentind 2% din cancerele mortale la femei si 18% din toate cancerele genitale. Este al patrulea cancer ca incidenta in rindul femeilor, dupa cel de sin, colorectum si endometru. Incidenta maxima este in grupul de virsta 50-55 ani, dar in ultimul timp este din ce in ce mai frecvent in rindul femeilor de peste 30 de ani. Cancerele de vulva, vagin, anus si penis sunt mult mai rare si nu vor fi subiectul articolului de astazi.

Factorii de risc pentru infectia cu HPV in general si pentru cancerele asociate cu acesta in special sunt: inceputul vietii sexuale la o virsta foarte frageda, promiscuitatea sexuala, parteneri sexuali multipli, un istoric de boli cu transmitere sexuala. Un studiu recent publicat in prestigioasa revista medicala “New England Journal of Medicine” in decembrie 2006 a aratat ca folosirea prezervativelor in toate instantele actului sexual scade sansele de infectie de la 90% la 30% iar la persoanele care au folosit absolut totdeauna prezervative, nu s-a inregistrat nici un caz de transmitere a HPV.

Cel mai comun simptom sugestiv de cancer de col uterin este singerarea dupa actul sexual, urmata la scurt timp de o falsa menstruatie. Alte simptome care sunt in general asociate cu boala mai avansata sunt: scurgeri vaginale, dureri de spate in regiunea lombara, sciatica, durere in unul din flancuri, umflarea picioarelor etc.

In cazul cancerului de col uterin, din fericire celule premaligne se pot detecta cu testul Papanicolau. Acesta consta intr-un examen intern cu prelevare de celule ale colului uterin cu ajutorul unei periute. Prin examinarea la microscop a acestui specimen exita o sansa de 90% de a detecta cu precizie celule atipice care pot sugera presenta unei leziuni premaligne sau maligne. Acest test este recomandat anual la toate femeile incepind din primii ani de activitate sexuala, indiferent de virsta. Daca trei ani la rind testul este negativ si partenerul sexual nu este schimbat, frecventa testului se poate rari la odata la 2 ani.

Tratamentul acestei boli variaza in functie de stadiul la care este descoperita. In cazul displaziei cervicale poate fi numai electrocauterizare. Cind leziunea este deja canceroasa se va recurge la chirurgie (scoaterea uterului si a organelor anexe si dupa caz a unor noduli limfatici) sau la o combinatie de radioterapie si chimoterapie folosind atit radiatii externe cit si locale (brahiterapie). Uneori toate cele trei modalitati sunt necesare. Pentru mai multe informatii detaliate puteti contacta websiteul ziarului cu precizarea ”pentru Educatia Medicala”. In functie de stagiu, acest cancer poate fi complet vindecat sau poate fi partial in remitere. Exista si cazuri in care poate reapare dupa citiva ani de la vindecare.

La inceputul anului 2006, doua companii farmaceutice au scos pe piata un vaccin impotriva HPV. Una dintre ele a creat un vaccin pentru femei si barbati care se administreaza in 3 doze (la 0, 2, 6 luni). Cheia recomandarii vaccinului si la barbati este de a preveni transmiterea virusului la femei sau alti barbati. Vaccinul este creat sa protejeze impotriva tulpinilor de HPV 16 si 18 care sunt responsabile de 70% din cancerele de col uterin, anus, vulva si vagin si HPV 6 si 11 care care produc 90% din papiloamele genitale. Celalalt vaccin este foarte asemanator, dar a fost testat numai la femei. Trebuie sa retineti ca aceste vaccinuri nu vor preveni alte boli cu transmitere sexuala si nici nu vor elimina nevoia de teste de screening pentru cancerul de col uterin. De asemenea ele nu sunt efective la femeile care au deja o leziune canceroasa sau precanceroasa. Conform unui articol publicat in aceeasi revista “New England Journal of Medicine”, eficacitatea acestor vaccinuri s-a dovedit a fi pentru o perioada de 2.5-3.5 ani dupa seria de trei injectii. Singurul efect advers al vaccinului, pina acum, este durere la locul de penetrare al acului.

Unele tari dezvoltate cum ar fi Canada incearca sa introduca acest vaccin in programul de vaccinare gratuita, pentru fetele de 11, 12 ani in incercarea de a crea imunitate innainte de inceperea vietii sexuale. Desigur ca acest lucru este inca foarte controversat din punct de vedere etic si discutiile continua.

In concluzie, ce este de retinut din acest articol:

1. Infectia cu HPV este foarte comuna si poate deveni foarte serioasa evoluind spre cancer

2. O viata sexuala inceputa nu foarte devreme, cu cit mai putini parteneri posibil si cu folosirea prezervativului in toate instantele, mai ales daca partenerul nu este stabil, va scade riscul de a contacta o infectie cu HPV si in general orice boala cu transmitere sexuala (citeva exemple: gonoreea, clamidioza, hepatita B, hepatita C, sifilisul etc)

3. Orice femeie care a inceput activitatea sexuala trebuie sa faca un examen anual Papanicolau cel putin 3 ani la rind, chiar daca la momentul testului nu mai este activa

4. Orice femeie care singereaza mai abundent dupa actul sexual trebuie sa consulte un ginecolog cit mai repede posibil.