Herpesul, pasager în spaţiu: la jumătate dintre astronauţii aflaţi în zbor li se reactivează virusul, afirmă NASA

Astronautul Scott Kelly
Astronautul Scott Kelly (http://photopin.com/free-photos)

Stresul provocat de călătoriile spaţiale cauzează astronauţilor o stare de imunosupresie care provoacă apariţia acestor virusuri comune, „trezindu-le” din letargia lor.

Virusul herpes simplex (HSV) este un virus care se manifestă sub două forme, ambele însoţite de umflături apoase, dureroase pe piele sau membrane mucoase (precum gură sau buze) sau pe organele genitale. Această boală este contagioasă, mai ales în timpul unei erupţii, fiind incurabilă cu tehnologia actuală. Infecţia buzelor este cunoscută popular ca "herpes".

Virusurile de herpes se reactivează în mai mult de jumătate din echipajul de la bordul navetelor misiunilor spaţiale sau de pe Staţia Spaţială Internaţională (SSI), conform unui nou studiu efectuat de NASA, publicat în revista Frontiers in Microbiology.

Chiar dacă există doar un procent mic de pasageri spaţiali care dezvoltă simptome, rata de reactivare a virusului creşte odată cu durata zborului spaţial şi ar putea reprezenta un risc semnificativ pentru sănătate în misiunile pe Marte şi chiar mai departe.

NASA a dezvoltat sisteme de detectare rapidă şi investighează un tratament pentru a-i proteja atât pe astronauţi precum şi pe pacienţii cu imunosupresie de pe Pământ.

„Astronauţii de la NASA suportă săptămâni sau chiar luni expuşi la microgravitaţie şi la radiaţii cosmice, să nu mai vorbim de forţele G extreme de decolare şi de revenire pe Pământ”, spune autorul principal al studiului, Satish K. Mehta, de la Space Center Johnson de la NASA. „Acest disconfort fizic este agravat de factori de stres mai familiari, cum ar fi separarea socială, izolarea şi un ciclu modificat de somn-veghe.”

Pentru a studia impactul fiziologic al zborului spaţial, Mehta împreună cu colegii săi au analizat mostre de salivă, sânge şi urină ale astronauţilor, înainte, în timpul şi după zborul spaţial.

„În timpul zborului spaţial există o creştere în secreţia hormonilor de stres cum ar fi cortizolul şi adrenalina, care se ştie că suprimă sistemul imunitar”, spune omul de ştiinţă. „În conformitate cu acest lucru, am constatat că celulele imunitare ale astronauţilor, în special cele care în mod normal suprimă şi elimină viruşii, devin mai puţin eficace în timpul zborului spaţial şi, uneori, şi până la 60 de zile după zbor.”

Drept urmare, viruşii latenţi se reactivează şi reapar.

„Până în prezent, 47 din 89 (53%) de astronauţi de pe zborurile scurte realizate în navetele spaţiale, şi 14 din 23 (61%) de astronauţi de pe misiunile mai lungi, de pe SSI, prezentau virusul în probele de salivă sau urină”, informează Mehta. „Aceste frecvenţe, precum şi cantitatea, de propagare virală sunt semnificativ mai mari decât în probele efectuate înainte sau după zbor.”

În general, au fot detectate patru dintre cele opt cele mai cunoscute herpesuri umane. Acestea includeau forme responsabile de herpesul oral şi genital, varicela şi Human alphaherpesvirus 3 cunoscut ca varicella-zoster virus (VZV), care rămân pe viaţă în celulele noastre nervoase, precum şi alte virusuri asociate, cum ar fi cele care cauzează diferite tulpini de mononucleoză infecţioasă sau "boala sărutului" (o boală acută, infecţioasă, transmisibilă, produsă de virusul Epstein-Barr, un herpes virus ADN).

Până în prezent, acest exces viral a rezultat tipic asimptomatic.

„Numai şase astronauţi au dezvoltat simptome datorită reactivării virale”, spune Mehta. „Toate au fost cazuri minore. Cu toate acestea, eliminarea virusului din organism după zborurile spaţiale ar putea pune în pericol alte persoane cu imunosupresie sau neinfectate de pe Pământ, cum ar fi nou-născuţii. Virusurile infecţioase s-au eliminat în fluidele corporale până la 30 de zile după revenirea de pe Staţia Spaţială Internaţională.”

„În plus, în timp ce ne pregătim să executăm misiuni în spaţiul îndepărtat, dincolo de Lună şi Marte, riscul de reactivare a virusului herpes afectează astronauţii dar şi pe apropiaţii lor. Magnitudinea, frecvenţa şi durata propagării virale cresc odată cu durata zborului spaţial.”

Dezvoltarea măsurilor împotriva reactivării virale va fi esenţială pentru succesul acestor misiuni în spaţiul îndepărtat, spune Mehta. „Contramăsura ideală este vaccinarea astronauţilor, dar până acum este disponibil numai cel împotriva virusului de varicelă.”

„Această cercetare, spune autorul ei, are, de asemenea, o relevanţă clinică extraordinară pentru pacienţii de pe Pământ. Tehnologiile noastre pentru detectarea rapidă a virusului în salivă, dezvoltate pentru zboruri spaţiale, au fost folosite în clinici şi spitale din întreaga lume.”

Articol ştiinţific de referinţă: Herpes Virus Reactivation in Astronauts During Spaceflight and Its Application on Earth.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință