Gabriel Liiceanu, indignat de refuzul lui Ponta de a decora „fasciştii” de la conducerea ICR

Gabriel Liiceanu la dezbaterile de la GDS
Gabriel Liiceanu la dezbaterile de la GDS (Epoch Times România)

„Odată cu Horia-Roman Patapievici, premierul Victor Ponta îi exilează din cultura română pe Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Octavian Goga şi Emil Cioran”, scrie Gabriel Liiceanu pe contributors.ro, făcând referire la refuzul premierului Victor Ponta de a contrasemna decretele prezidenţiale care vizau decorarea unor personalităţi care au asigurat conducerea Institutului Cultural Român în perioada 2005-2012.

Victor Ponta a refuzat să contrasemneze decretele prezidenţiale care vizau decorarea lui Horia-Roman Patapievici, fost preşedinte al ICR, Mircea Mihăieş şi Tania Radu, foşti vicepreşedinţi ai ICR, Dan Croitoru, fost secretar general al ICR. Preşedintele Traian Băsescu a informat că refuzul contrasemnării este evidenţiat de un simplu "NU", subliniat, urmat de semnătura prim-ministrului şi ştampila rotundă ce se regăseşte pe Nota de transmitere spre contrasemnare.

În replică, premierul Victor Ponta a precizat că persoanele propuse pentru decorare "au exprimat opinii anti-româneşti, chiar fasciste".

"Am rezerve faţă de cei propuşi spre decorare. Erau persoane care au exprimat opinii anti-româneşti, chiar fasciste. Am două rezerve: prima rezervă este legată de faptul că, în baza raportului Curţii de Conturi care a fost transmis mai departe către toate instituţiile competente, conducerea de atunci a ICR, aşa spune Curtea de Conturi, nu spun eu, a folosit în mod greşit o mulţime de fonduri publice, deci să-i decorăm pe cei care au cheltuit prost banii publici sau chiar au deturnat mi se pare un lucru greşit. Şi, în al doilea rând, erau acolo persoane care au făcut deseori declaraţii şi au exprimat opinii anti-româneşti, chiar fasciste, nu exagerez, pentru că dacă vă uitaţi la domnul, e un domn Mihăieş (Mircea Mihăieş - vicepreşedinte ICR în perioada 2005-2012), dânsul e de extremă dreaptă, e un fascist bătrân aşa, că nu credeam că mai există neonazişti în Europa, uite, există şi în România. Ori eu nu pot să contrasemnez decorarea unor indivizi care, pe de o parte, repet, au gestionat greşit bani publici şi pe de altă parte exprimă poziţii împotriva României. Dacă domnul preşedinte Băsescu doreşte să-i decoreze, să o facă, dar nu cu semnătura mea", a declarat Victor Ponta.

Gabriel Liiceanu s-a declarat revoltat de atitudinea premierului Victor Ponta, care în opinia intelectualului, ar fi fost în stare să refuze şi decorarea lui Eminescu, Caragiale, Goga ori Cioran.

„Motivul pentru care prim-ministrul Victor Ponta a refuzat să contrasemneze decretele de decorare emise recent de preşedintele Traian Băsescu a fost clar exprimat de către acesta. Este vorba, a spus premierul, de „persoane care au făcut deseori declaraţii şi au exprimat opinii anti-româneşti”. Suntem înclinaţi să credem că, dacă ar fi fost pus în situaţia de a contrasemna decorarea lui Eminescu, Caragiale, Goga ori Cioran, dl Victor Ponta, indignat de următoarele „declaraţii şi opinii anti-româneşti” ale acestora, ar fi scris la fel de nervos NU”, a scris Liiceanu în articolul său de opinie.

Liicenau a redat câteva citate din scriitorii amintiţi care cel mai probabil ar fi fost sancţionate de Ponta pentru opiniile lor:

Mihai Eminescu: „Dar domnilor! Mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu.” (Opere, vol.IX, p.459-460).

I.L.Caragiale: „M-am exilat şi atîta tot. [...] nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia sînt virtuţi, iar munca şi talentul, viţii demne de compătimit.” (apud Dan C. Mihăilescu, Despre lume, artă şi neamul românesc).

Octavian Goga: „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală.” (Jurnal, 1916).

Emil Cioran: „În ţara cu români, nimic nu reuşeşte. Totul se întâmplă altcum. Lipsa noastră de noroc e o poezie fără ritm, e-un cânt înaintea inspiraţiei, e-o schiţă a unei imposibile melodii. Un imn negativ e viaţa noastră. El nu pătrunde în spaţiu, ci se destramă în vibraţii de nicăieri, ca un parfum sau o putoare de absurd. [...] Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi.” (Îndreptar pătimaş II, pp. 23-24)

„Aşadar, de ce vă opriţi, domnule Ponta, la simplul refuz de a contrasemna un decret? De ce nu vă inspiraţi din ziua de 12 octombrie 1793, când, la Saint-Denis, revoluţionarii francezi au început profanarea mormintelor regilor, scoţându-le cadavrele în stradă şi batjocorindu-le? De ce, de la tribuna pe are o aveţi, nu instigaţi poporul să dezgroape osemintele regilor culturii noastre şi, pentru „declaraţiile şi opiniile lor anti-româneşti”, să le calce în picioare? Iar pe noi, intelectualii care, într-o ţară ce trece drept democratică, am îndrăznit să votăm altfel decât aţi dorit dumneavoastră, supuneţi-ne linşajului public, aţâţaţi posturile de televiziune să ne toarne cisterne de lături în cap, cereţi-le oamenilor să ne scuipe pe stradă, sugeraţi-le la ceas de taină să ne împuşte în casa scării. Căci aşa merită să păţească „duşmanii neamului” şi „trădătorii de ţară”, „ticăloşii care ne falsifică istoria” şi care „ne murdăresc valorile”! Stârpituri ce suntem, gunoaie putride, limbrici, ploşniţe şi omizi! Stârniţi ura „poporului care ne hrăneşte” asupra noastră! Oricum, ne-aţi anunţat recent că „ne paşte războiul”. Înţeleg că daţi cu noi prima bătălie. Moarte intelectualilor!”, a concluzionat Gabriel Liiceanu.