Fost preşedinte al Băncii Centrale Europene atrage atenţia asupra iminenţei unei noi crize financiare

Liderul Băncii Centrale Europene în timpul crizei din 2008 a subliniat că premisele actuale ar putea genera aceeaşi criză ca acum zece ani.

Jean-Claude Trichet, care a condus Banca Centrală Europeană între 2003 şi 2011, a declarat într-un interviu agenţiei AFP că valoarea datoriei acumulate pe piaţa financiară la acest moment vulnerabilizează sistemul financiar internaţional la fel de serios ca acum 10 ani.

"Creşterea datoriei, în special datoriei private, în ţările avansate, a încetinit, însă această încetinire a fost compensată de o accelerare a datoriei ţărilor emergente", a declarat Trichet, menţionând că această situaţie ar putea genera o criză chiar mai devastatoare decât cea din 2008.

El a subliniat, de asemenea, că acum înţelegerea răspândită printre experţi este că factorul cheie care a declanşat criza globală în 2007 şi 2008 este nivelul excesiv al împrumuturilor în economiile avansate.

Fostul şef al Băncii Centrale Europene a remarcat că a asistat la primele semne ale viitoarei crize din 2008 cu un an înainte de a se produce - în 2007, când a existat o sincopă a pieţei monetare din zona euro. "Nu mai exista nici o afacere obişnuită, nici o tranzacţie între bănci, sau rată a dobânzii de piaţă", a declarat Trichet, subliniind că atunci când băncile europene căutau lichidităţi de 95 miliarde euro pentru a şi stabiliza economia, BCE a decis în cele din urmă sa acorde împrumutul necesară .

Trichet a mai spus că împreună cu colegii săi din cadrul Băncii Centrale Europene "am fost foarte conştienţi de faptul că aveam în faţă o criză globală majoră sistemică" după falimentul Lehman Brothers, despre care mulţi dintre specialiştii în piaţă credeau că este doar o corecţie a pieţei, fără să se aştepte ca aceasta să fie "detonatorul celei mai grave crize financiare de după cel de-al doilea război mondial".

Conform multor analişti, criza din 2008 a fost produsă de o bulă imobiliară generată cu bună ştiinţă de bănci şi sistemul financiar american în general, inclusiv de către cele două mari organizaţii care se ocupă cu finanţarea tranzacţiilor imobiliare - Fanny Mae şi Freddy Mac.

Pe fondul bulei imobiliare din SUA, a cărei construcţie a început în 2001, băncile au luat avantaj de sectorul produselor derivative, nereglementat din cauza rezistenţei factorilor politici, şi, cu ajutorul marilor agenţii de rating, a inundat pieţele financiare cu produse care, deşi erau aveau un rating bun, erau toxice.

Totul a culminat, evident, cu spargerea bulei imobiliare, moment în care administraţia Obama a decis să acorde sectorului financiar (privat) o serie de împrumuturi din fonduri publice, motivând că o cădere masivă a sectorului financiar ar fi generat haos social.

Evoluţia a ridicat întrebări majore despre constituţionalitatea măsurilor cât şi despre colaborarea evidentă dintre politic şi financiar.

Majoritatea băncilor au supravieţuit, iar pentru întreaga catastrofă nu a fost tras la răspundere decât un singur om: Kareem Serageldin, condamnat pentru că a ascuns pierderi de sute de milioane - un lucru minor faţă de alte cazuri.