Fosilă descoperită recent sugerează că nordul arctic al Canadei a fost cutreierat de cămile gigantice antice

Cămile antice cu până la 29% mai mari decât verişoarele lor din prezent s-ar putea să fi cutreierat nordul arctic al Canadei cu aproximativ 3,5 milioane de ani în urmă, conform unui nou studiu asupra unei fosile descoperite în regiune.

Studiul, publicat în jurnalul Nature Communications, a susţinut că acele cămile au apărut în America de Nord şi s-au deplasat spre Eurasia pe o porţiune de pământ între Alaska şi Rusia, cunoscută sub numele de Istmul Behring.

Dar o analiză proaspătă a fragmentelor de fosilă provenite dintr-o tibie mare descoperită în regiunea Insulei Ellesmere din Canada sugerează faptul că acele cămile nord-americane s-ar putea să fi trăit cu aproximativ 1.200 km mai la nord decât s-a considerat iniţial.

“Informaţi de grosimea corticală şi dimensiunile de suprafaţă se estimează că tibia din Ellesmere ar fi avut aproximativ 575 mm în lungime, cu 29% mai mult decât în cazul cămilelor moderne”, a susţinut studiul.

Zona din acea vreme, în Pliocenul de mijloc, a fost probabil substanţial mai călduroasă decât este în prezent şi s-ar putea să fi fost împădurită, au declarat cercetătorii.

Totuşi, cercetătorii au declarat de asemenea că este probabil ca vechile cămile din Ellesmere să fi supravieţuit iernilor cu temperaturilor foarte scăzute şi cu şase luni de întuneric.

“Unele trăsături specializate văzute la cămilele moderne ar putea să fi ajutat de asemenea într-un târâm arctic. De exemplu, laba piciorului plată la cămile funcţionează bine pe substraturile moii, precum nisip sau zăpadă. Cocoaşa (cocoaşele) lor, grăsimea conţinută, s-ar putea de asemenea adapta. Aşa cum se vede la copitatele de astăzi de la mare altitudine, depozitele de grăsime ar putea fi foarte importante pentru a permite populaţiilor să supravieţuiască şi să se reproducă în climate dure caracterizate de ierni friguroase, cu durata de 6 luni.”

Dr. Mike Lee, savant cercetător senior în Biologia Evoluţionistă la Universitatea Adelaide, a declarat că noua descoperire “extinde cu mult gama de Paracamelus, specia care probabil a precedat cămilele moderne în zona arctică”.

“Totuşi, Paracamelus a fost întâlnit de asemenea în cea mai mare parte din Europa, Africa şi Asia şi cămilele moderne s-ar putea să fi evoluat în oricare dintre aceste zone”, a declarat el.

“Astfel, nouă descoperire nu dovedeşte faptul că aceste cămile moderne au evoluat în zona arctică, deşi demonstrează că strămoşii cămilelor au fost mult mai răspândiţi decât s-a crezut iniţial”.

Dar cercetătoarea principală din acest proiect, Natalia Rybczynski de la Departamentul de Paleobiologie din cadrul Muzeului Canadian al Naturii din Ottawa şi profesor adjunct la Universitatea canadiană Carleton, a declarat că “este cel mai probabil că Paracamelus, sau cea mai apropiată rudă a sa, să fi evoluat în latitudinile nordice ale Americii de nord, înainte să se disperseze spre vest prin regiunea Beringia către Lumea Vechea”.

Profesorul Mark Elgar, un biolog evoluţionist de la Universitatea din Melbourne, a declarat că savanţii în fosile uneori îşi alocă o mare libertate când conectează punctele deoarece deţin atât de puţine indicii cu care să lucreze.

“Deseori sunt mai mult uimit decât emoţionat în legătură cu acest tip de studiu – mergem în toate direcţiile, folosim tot felul de tehnici moleculare şi statistice sofisticate pentru a genera filogenii de specii dispărute, în timp ce realizarea unor deduceri evoluţioniste similare ale speciilor dispărute pare să necesite doar câteva fragmente de os”.

Dr. Susan Lawler, şefa Departamentului de Management Ecologic şi Ecologie din cadrul Universităţii La Trobe, a declarat că lucrarea este foarte interesantă.

“Descoperirea unui strămoş al cămilelor moderne în zona arctică este interesantă deoarece provoacă ideile noastre cu privire la locul de unde au evoluat cămilele. Deşi cămilele moderne apar în medii uscate, nisipoase, caracteristicile care le permit să supravieţuiască în deşert ar susţine de asemenea animalele care locuiesc în medii foarte friguroase”, a declarat ea.

“Are sens atunci când te gândeşti la asta şi acest studiu ne oferă un motiv să ne gândim la modul în care adaptările pentru un anume mediu pot duce la supravieţuirea în altul.”

Acest articol a fost publicat iniţial în The Conversation.