Forumul Judecătorilor din România: Sediile instanţelor au devenit focare Covid-19

Femida
Femida (facebook.com)

Forumul Judecătorilor din România reclamă faptul că sediile instanţelor de judecată au devenit deja focare de răspândire a virusului SARS-CoV-2, “existând cazuri numeroase în foarte multe dintre instanţele mari din municipiile importante ale ţării”, iar această situaţie “a dus la închiderea temporară a unor instanţe şi amânarea judecării unor dosare”, se arată într-un comunicat publicat pe site-ul Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România.

Potrivit magistraţilor, lipsa unui plan serios de reluare graduală a activităţii instanţelor judecătoreşti, la încetarea stării de urgenţă, de natură a permite şi a asigura distanţarea fizică între participanţii la actul de justiţie şi protejarea sănătăţii publice, aşa cum s-a procedat în numeroase alte state ale Uniunii Europene, a contribuit din plin la răspândirea virusului în clădirile instanţelor de judecată.

“În atare condiţii, este absolut necesară digitalizarea extinsă a instanţelor de judecată, comunicarea actelor de procedură urmând a fi efectuată exclusiv pe cale electronică, dar şi adoptarea cu rapiditate a unui act normativ în vederea stabilirii unor reguli privind judecata prin videoconferinţă, precum şi a restrângerii fazei orale în anumite pricini judiciare.

În dosarele (cel puţin în materie civilă lato sensu) în care părţile consimt ca soluţionarea să se facă fără citarea părţilor, pe baza înscrisurilor existente la dosar şi a probelor deja propuse, instanţa judecătorească ar aprecia cu privire la necesitatea existenţei fazei orale”, se arată în documentul citat.

Totodată, Forumul Judecătorilor din România cere Guvernului şi Parlamentului României să propună şi să reglementeze rapid o soluţie care să permită judecata a sute de mii de cauze de pe rolul instanţelor, fără dezbateri orale, atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac, în condiţiile respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi al jurisprudenţei relevante a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Magistraţii argumentează în comunicatul lor că:

"În materie civilă lato sensu, dreptul la o procedură orală nu este unul absolut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului admiţând derogări când procedura priveşte un aspect extrem de tehnic, ce va face obiectul unor probe scrise sau când procedura vizează aspecte de drept, fără vreo legătură cu stabilirea situaţiei de fapt. Statele pot crea proceduri fără caracter oral în faţa instanţelor de apel şi recurs, în măsura în care acestea sunt ţinute de starea de fapt stabilită de prima instanţă şi cu condiţia ca oralitatea să fi fost asigurată în faţa instanţei de fond. În plângeri contravenţionale (exces de viteză sau alte contravenţii rutiere), cât timp nu era nevoie de a evalua credibilitatea martorilor, Curtea a admis că nu era necesară audierea orală şi procedurile se puteau realiza doar în scris.

În materie penală, procedurile privind încuviinţarea exercitării căilor de atac sau cele care privesc numai chestiuni de drept, nu şi probleme de fapt, pot fi conforme cu exigenţele art. 6 şi atunci când apelantului nu i-a fost dată posibilitatea să fie ascultat personal de către instanţa de apel sau de către Curtea de casaţie. Având în vedere rolul Curţii de Casaţie şi observând procedura în ansamblu, Curtea a considerat că neacordarea posibilităţii ca reclamanţii să îşi susţină argumentele oral, fie personal sau prin membrii baroului obişnuit, nu le-a încălcat dreptul la un proces echitabil. În faţa Curţilor de apel care îşi exercită jurisdicţia atât asupra problemelor de fapt cât şi de drept, art. 6 din Convenţie nu garantează în mod necesar dreptul la o şedinţă publică, sau dacă o asemenea şedinţă există, nu este garantat în mod necesar dreptul de a participa în persoană la şedinţă. Având în vedere că în apelul reclamantului nu au fost invocate chestiuni de fapt sau de drept care să nu poată fi soluţionate în temeiul actelor de la dosar şi luând în considerare gravitatea redusă a infracţiunii şi interdicţia majorării pedepsei în apel, Curtea de Apel a decis în mod just că stabilirea unei şedinţe publice era în mod vădit lipsită de necesitate, respectând dreptul la un proces echitabil al reclamantului”.

În documentul citat se mai arată că “nici litera şi nici spiritul art. 6 din Convenţie nu împiedică o persoană să renunţe în mod voluntar la garanţiile oferite de procesul echitabil, atât în mod expres, cât şi tacit”.

“Renunţarea la dreptul de a participa la şedinţa de judecată trebuie să fie neechivocă, să fie însoţită de un minimum de garanţii procedurale corespunzătoare acestei renunţări şi să nu contravină unui interes de ordine publică. Pentru a considera că reclamantul a renunţat implicit, prin comportamentul său, la un drept conferit de art. 6, trebuie să fie stabilit că reclamantul putea să prevadă în mod rezonabil consecinţele comportamentului său.

Încă de la începutul fazei scrise, este necesar ca instanţa de judecată să poată informa părţile de posibilitatea renunţării la oralitate (aşa cum este posibilă solicitarea judecării în lipsă), iar atunci când natura procesului permite (de exemplu, nu este necesară administrarea unor probe în condiţii de oralitate), în situaţia în care părţile renunţă, procesul se va desfăşura în scris (cu respectarea contradictorialităţii). O asemenea posibilitate ar determina şi utilizarea mai largă a administrării probelor prin avocaţi sau consilieri juridici. Dacă instanţa va considera necesar să administreze şi alte probe, va cita şi asculta părţile şi, după caz, le va ordona sau încuviinţa şi administra nemijlocit în faţa sa. Prezenţa fizică a persoanelor este necesară pentru a aduna probe în cazul în care aceştia sunt martori ai unor evenimente importante pentru cauză.

Procedurile în formă scrisă în cazul recursului sunt, în general, acceptate ca fiind compatibile cu prevederile articolului 6 din Convenţie. O audiere orală nu ar putea fi necesară pentru recurs în cazul în care nu apar aspecte ce ţin de credibilitatea martorilor, faptele nu sunt contestate şi părţile beneficiază de posibilităţi adecvate de a-şi prezenta cauza lor în scris şi de a contesta dovezile împotriva lor. În unele tipuri de cauze (contenciosul asigurărilor sociale sau contenciosul administrativ, spre exemplu) oralitatea şi publicitatea nu sunt absolut necesare în faza căii de atac, ca regulă generală”, explică judecătorii.

Forumul Judecătorilor din România anunţă cu acest prilej că, în cursul lunii mai 2020, a promovat un Proiect de modificare şi completare a codului de procedură civilă şi a unor legi conexe pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, accelerarea unor proceduri judiciare şi introducerea unor alternative flexibile, prin judecata la distanţă în materie civilă.