Filantropie de başcan. Opinie: Campania „De la inimă la inimă” a Irinei Vlah - un soi de corupţie politică
Campania de caritate a başcanului Găgăuziei este mituirea populaţiei sărace din fonduri bugetare sau din resurse de origine dubioasă obţinute în condiţii periculoase pentru Găgăuzia, afirmă Mihail Sirkeli.
Campania Irinei Vlah ”De la inimă la inimă” (vlah.md)
La începutul lunii martie, cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeilor, başcanul autonomiei găgăuze, Irina Vlah, a lansat campania „De la inimă la inimă”, în cadrul căreia peste cinci mii de mame singuratice şi femei cu mulţi copii au primit cadouri. În opinia unor jurnalişti din Găgăuzia, proiectul Irinei Vlah a fost lansat pentru a pretinde rolul unei ”mame hrănitoare” dar nu din motivul unei griji adevărate faţă de soarta cetăţenilor.
Deşi presa apropiată Irinei Vlah a relatat pe larg despre campanie ca fiind una de caritate, anumite argumente ar destrăma această propagandă pro-putere şi ar face să se întrezărească în această poveste un soi de corupţie politică, comentează Mihail Sirkeli pentru portalul nokta.md.
Autorul editorialului precizează că au fost dăruite în jur de cinci mii de feţe de masă cu inscripţia „cu cele mai bune urări de la Irina Vlah” care ar fi costat în total cel puţin jumătate de milion de lei. Provenienţa resurselor nu e cunoscută. „Banii nu sunt din buget”, a dat asigurări administraţia UTA Găgăuzia.
”Dacă un politician doreşte să facă acte de caritate, atunci nu-i poate fi interzis acest lucru. Dar actele de caritate ar trebui să aibă loc în cadrul legii, cu raportare financiară şi indicarea surselor de provenienţă. De ce Irina Vlah să nu îşi creeze propriul fond, să atragă resurse şi să-i ajute pe cei pe care ea consideră necesar. Până în prezent, nimic de genul acesta. Dar ceea ce vedem – este mai degrabă, mituirea populaţiei sărace în detrimentul fondurilor bugetare şi din resurse de origine dubioasă obţinute în condiţii potenţial periculoase pentru Găgăuzia”, a adăugat Mihail Sirkeli.
Potrivit editorialului, actele de ”caritate” i-ar cultiva acesteia un cult al personalităţii deoarece ele nu au nimic în comun cu economia sau standardele sociale. Aceasta ar fi o poveste despre estomparea liniilor dintre personalitatea liderului şi postul de stat pe care îl deţine. În Europa, practicile similare au rămas în secolul XX, supravieţuind în unele ţări până în anii 1970. În prezent, elogierea nelimitată a liderului politic există doar în ţări asiatice, iar spre surprinderea multor locuitori, Găgăuzia în ultimii ani, ar prefera drumul asiatic.
”Călătoriile frecvente în ţările asiatice şi fotografiile cu dictatori locali nu par să treacă fără urme, experienţa preluată fiind tot mai des văzută şi în Găgăuzia. Astăzi este distribuirea de daruri, însă în propaganda oficială încă nu au fost aplicată toată creativitatea”, a concluzionat autorul editorialului.
