Expresii idiomatice chinezeşti: "Trei în zori şi patru la amurg" (朝三暮四)

Legenda spune că în perioada Primăverii şi Toamnei (770-476 î.Hr.), în statul Song trăia un bătrân. Era foarte ataşat de maimuţe şi chiar creştea câteva în casa lui. Comunica cu ele, acestea putând să-l înţeleagă, de asemenea.

Bătrânul hrănea fiecare maimuţă cu câte opt castane pe zi, patru în zori şi patru la amurg.

Totuşi, le hrănea atât de bine, încât pentru familia lui nu mai era destulă mâncare. Aşa că bătrânul s-a simţit obligat să reducă porţia de mâncare pentru maimuţe.

Atunci, a decis să dea fiecărei maimuţe câte şapte castane pe zi.

El a adunat maimuţele şi le-a spus: ”Pentru moment avem cam puţină mâncare. De acum înainte, vă voi da câte patru castane în zori şi trei la amurg. Sper că sunteţi de acord”.

Auzind aceasta, maimuţele s-au supărat. O maimuţă mai bătrână a întrebat: ”Cum se face că vom primi doar câte trei castane seara? Nu!”.

Aşa că bătrânul le-a spus: ”Bine, atunci fiecare dintre voi va primi câte trei castane în zori şi patru la amurg”.

Aflând că seara vor primi tot câte patru, maimuţele au rămas satisfăcute de propunere, dând din cap în semn de acord.

Această poveste a fost menţionată în ”Despre egalitatea lucrurilor”, unul dintre capitolele lucrării antice chineze ”Zhuangzi”¹ din perioada Statelor Combatante (475-221 î.Hr.).

Iniţial, această expresie idiomatică însemna a păcăli pe cineva pentru a-i juca feste. Mai târziu, a început să semnifice a se răzgândi în mod frecvent, sau a fi iresponsabil.

În prezent, acesta este folosit pentru a descrie oamenii care se răzgândesc mereu, astfel că nu te poţi baza pe ceea ce spun.

Notă:

Zhuāngzǐ (莊子) este un text Taoist fundamental scris de Maestrul Zhuang, conţinând istorioare şi anecdote în care este reflectată natura lipsită de griji a unui înţelept taoist adevărat. Scrierile din această colecţie sunt adesea de natură umoristică.