Expoziţie la Muzeul Ţăranului Român: Războiul împotriva ţărănimii. Anii colectivizării (1949 - 1962)

”Războiul împotriva ţărănimii. Anii colectivizării(1949-1962)”
”Războiul împotriva ţărănimii. Anii colectivizării(1949-1962)” (Epoch Times România)

În Sala Oaspeţi a Muzeului Naţional al Ţăranului Român (MNTR) începând de vineri, 21 decembrie 2012, s-a deschis expoziţia "Războiul împotriva ţărănimii. Anii colectivizării (1949-1962)". Expoziţia va putea fi vizitată până la data de 5 mai 2013, de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00.

Muzeul Naţional al Ţăranului Român îşi împlineşte astfel o datorie de-a dreptul istorică, de a crea o expoziţie pe tema colectivizării forţate la care au recurs comuniştii, o experienţă-limită a ţărănimii române în secolul al XX-lea.

O instalaţíe cu celule de închisoare

"Expoziţia este, de fapt, o instalaţie care conţine obiecte din acea epocă, imagini, dar şi documente din epocă. Toate acestea au fost aranjate pe ideea mare a unui celular - cu referire la celule din închisoare - o metaforă a vieţii în comunism. Fiecare încăpere - celulă tratează o anumită temă, prin text, imagine, document şi obiect", a declarat pentru Epoch Times, Mihai Gheorghiu, director general adjunct al Muzeului Naţional al Ţăranului Român.

Sensul adânc şi atroce al experimentului social comunist, caracterul său nihilist, forţa sa tectonică, pentru şi întreaga categorie a ţăranilor,
cu toate sunt relevate în această expoziţie.

În cadrul expunerii, sunt reprezentate rezistenţa şi supravieţuirea ţărănimii în aceste condiţii istorice extreme, pentru a putea obţine un tablou general cât mai fidel al unei societăţi aflate într-un proces de transformare fără precedent.

Colectivizarea a fost un proces extrem de complex, care a vizat simultan câmpuri diverse: politicul, socialul, economicul etc.

Colectivizarea a fost şi rămâne, în mod concret, o operaţiune care ţine de represiune şi de furtul proprietăţii particulare - pentru formarea proprietăţii de stat şi cooperatiste.

Ţelul final al acesteia a fost formarea unei clase de muncitori agricoli "eliberaţi" de orice conştiinţă de tip istoric, capabili să producă hrană pentru întreaga societate comunistă.

Pentru comunism, ţărănimea a reprezentat clasa cea mai înapoiată, cea mai refractară schimbării revoluţionare, clasa care purta cu sine cele mai multe reziduuri istorice, economice, culturale, religioase şi etnice.

Pe de altă parte, modernitatea comunistă priveşte ţăranul însuşi ca pe un reziduu istoric care trebuie eliminat, anihilat în substanţa sa, dar şi ca pe o persoană care poartă, din punctul de vedere al comunismului, toate bolile metafizice şi istorice posibile - este religios, este legat de pământ, este conservator.

Este şi motivul pentru care colectivizarea este totodată un proces de curăţare şi de reeducare, de reconstrucţie a ţesutului social prin intervenţia represivă a politicului.

Curatorii expoziţiei sunt Mihai Gheorghiu, Irina Hasnaş Hubbard, Maria Mateoniu, Vlad Columbeanu, iar consultant ştiinţific este Cosmin Budeancă.

Cu ocazia deschiderii acestei expoziţii a fost lansat şi numărul 17 / 2012 al revistei "Martor" care are ca temă "Viaţa cotidiană în comunism. Istorie, memorie, uitare" (Everyday life during communism. History, memory, oblivion/ La vie quotidienne pendant le communisme. Histoire, memoire, oubli), coordonat de Mihai Gheorghiu şi de Maria Mateoniu. Conducerea revistei "Martor" - dr. Ioana Popescu, director; Simina Bădică, redactor şef.

Despre cotidianul comunist

"Cotidianul comunist este în cel mai înalt grad paradoxal şi miraculos. Cotidianul comunist este permanent o tensiune insolubilă, care îşi găseşte mereu soluţia, o imposibilitate patentă de supravieţuire care ajunge mereu, inevitabil la supravieţuire, la continuitate, la gestul vital al rezistenţei ca fiinţă umană în faţa oricărui mecanism al disoluţiei, al terorii sau al disciplinei carcerale al unei societăţi care mizează pe transformarea fiinţei umane în mecanism biologic, în soldat al cauzei victoriei apocaliptice a economiei şi justiţiei comunist-proletare.

Cotidianul comunist este spaţiul-timp al unei eterne contrafaceri a oricărei existente autentice, al oricărei autenticităţi morale, etice.

Dar, deloc paradoxal, cotidianul comunist este eroarea care devine adevăr, falsul care se autentifică, dar şi compromisul care izbândeşte. Gestul cotidian, supravieţuirea cotidiană, minciuna cotidiană, eroismul cotidian, toate se amestecă în realitatea indescriptibilă a unei societăţi damnate.

Existenţa fiecăruia, zi de zi, împinge la supravieţuire, la luptă pentru identitate, pentru libertate, pentru anularea fricii şi a terorii sociale şi politice, împinge zi de zi la umanitate, la normalitate, la decenţă.

Printre ruinele sistemului, printre coloanele sale de glorie, printre lagărele sale de muncă, omul, oamenii îşi croiesc drumul, un drum al lor, al rezistenţei, al minciunii, al disimulării sau al eroismului", relevă comunicatul de presă de la MNTR.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Cultură