EXCLUSIV interviu Epoch Times cu Willem Buiter, economist şef la Citigroup

China recunoaşte că nu există un plan B pentru economia sa. Ce se află în spatele declaraţiilor frumoase este însă greu de spus
Bancnote de 100 de yuani.
Bancnote de 100 de yuani. (Captură Foto)

Preşedintele chinez Xi Jinping rareori comentează direct probleme legate de economie. Îşi lasă premierul să vorbească. Sau, uneori, Xi Jinping discută prin intermediul agenţiilor media oficiale ale regimului, precum Cotidianul Poporului sau Xinhua.

În 21 iulie – la doar o săptămână după ce China a publicat date neinteresante despre PIB – Xinhua a publicat un comentariu despre cât de importanţă este reforma pentru China şi că nu există nicio alternativă la durerea pe termen pe scurt şi câştigul pe termen lung.

“China trebuie să aplice reforma, deoarece nu există niciun plan B”, a susţinut Xinhua.

Articolul este doar un comentariu al Xinhua şi nu citează o “persoană cu autoritate” precum o face de regulă Cotidianul Poporului. Cu toate acestea, ţinând cont de controlul exercitat personal de Xi Jinping asupra mass mediei, acel comentariu a primit probabil acceptul liderului chinez.

Articolul a adoptat în privinţa reformei un fir narativ pe care l-am auzit anterior: o reformă a pieţei, un model durabil de creştere economică, inovaţie, creşterea consumului, o reformă structurală, transparenţă, etc. Aşadar, putem să presupunem că Xi Jinping şi premierul său încă susţin reforma.

“Ceea ce se impune nu sunt remedii temporare: guvernul meu a rezistat tentaţiilor uşurării cantitative şi a devalorizării valutei. Alegem, în schimb, reforma structurală”, a declarat premierul Li Keqiang, fiind citat de Xinhua.

Realităţile sunt, însă, paralele

Problema, după cum este cazul de foarte multe ori cu mass media chineză şi declaraţiile din partea Partidului Comunist Chinez, este aceea că afirmaţiile respective nu au nimic de a face cu realitatea.

Cu privire la remediile temporare, China tocmai a creat o cantitate record de credit în primul trimestru al acestui an, reprezentând noi împrumuturi în valoare de 712 miliarde de dolari. Aceste împrumuturi nu au ajuns în sectorul privat, după cum susţine Li Keqiang, ci, în linii mari, au susţinut investiţiile întreprinderilor de stat.

Constructorii chinezi de nave, de exemplu, au raportat o creştere a numărului de comenzi cu 44,7% în perioada ianuarie-iunie 2016 comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Investiţiile private, pe de altă parte, au crescut doar cu 3,9% în cel de-al doilea trimestru al acestui an, în timp ce investiţiile totale au crescut cu 9,6%.

“Întreprinderile de stat continuă să investească în industrii afectate de supraproducţie”, a scris într-o notă banca de investiţii Natixis.

Totuşi, judecând după materialul scris de Xinhua şi alţii înainte, regimul recunoaşte în mod clar problemele: “Problemele pe care le înfruntă economia Chinei, inclusiv un sector imobiliar tulburat, supracapacitate industrială, creşterea nivelului datoriilor şi lipsa unor noi motoare de creştere [economică] sunt conectate unele de celelalte şi soluţiile parţiale nu mai funcţionează. Singura cale de a reclădi vitalitatea economiei este aplicarea reformelor”.

Frumos. Totuşi, reformele nu sunt aplicate. În schimb, oficialii băncii centrale fac apel ca deficitele fiscale de până la 5% să susţină economia şi recunosc faptul că stimulentele monetare tradiţionale nu mai funcţionează.

“În ciuda cantităţilor mari de lichidităţi pompate pe piaţă, întreprinderile mai degrabă ar depune banii în conturi curente în absenţa unor opţiuni bune pentru investiţii, ceea ce se conformează cu datele foarte slabe cu privire la investiţiile private”, a declarat recent Sheng Songcheng, directorul departamentului de statistică şi logistică la Banca Populară a Chinei.

Willem Buiter, economist şef la Citigroup susţine că Beijingul trebuie să îşi recapitalizeze băncile şi să treacă printr-o rundă de deficite finanţate de banca centrală pentru a-şi curăţa excesele din trecut. El consideră că orice altă cale va lua regimul comunist, va avea de înfruntat o criză financiară :

“În cazul în care ei nu doresc să aleagă opţiunea chineză a helicopter money-ului, [bani gratis, n.r] stimulentul fiscal vizează în principal consumul şi nu investiţiile. Da, unele cheltuieli de capital precum locuinţe sociale, locuinţe la preţuri convenabile, da, chiar şi ceva infrastructură. Dar infrastructura de bază, nu trenuri de mare viteză din Tibet. [Infrastructura] trebuie finanţată de guvernul central, singura entitate cu buzunare adânci şi trebuie să fie monetizată de Banca Populară a Chinei”.

Semantica datoriilor

În mod natural, când vine vorba despre datorii şi o criză financiară, Xinhua are un punct de vedere diferit: “Majoritatea datoriilor Chinei sunt interne şi nivelul datoriilor sale se află sub control şi este mai redus decât al altor economii majore. Un nivel moderat de deficit (2,4% în 2015 şi obiectiv de 3% în 2016), economii masive ale populaţiei şi rezerve masive de valută străină întăresc abilitatea ţării de a suporta riscurile”.

Pe lângă faptul că oficialii băncii centrale chineze vorbesc deja un deficit de 5%, agenţia de rating Standard and Poor's a publicat deja un raport în care a avertizat în privinţa nivelurilor periculos de ridicate ale datoriei Chinei. “Riscurile unei evoluţii negative sunt clare, în special dacă autorităţile chineze pierd controlul asupra reechilibrării economiei”, susţine agenţia de rating.

(Captură Foto)

Rezervele de valute străine au scăzut de la 4 trilioane de dolari în 2014 la 3,2 trilioane de dolari în prezent. Managerii de fonduri speculative, precum Kyle Bass de la Hayman Capital, consideră că limita minimă a rezervelor valutare pe care China şi-o poate permite înainte de a intra în criză este de aproximativ 2,5 trilioane de dolari.

“Se află cu mult în faţa exceselor globale din crizele precedente, şi înfruntăm cel mai mare dezechilibru macro din istoria lumii”, a declarat Bass la RealVisionTV.

Willem Buiter susţine că dezbaterea dilemei legate de datoria externă versus datoria internă este în mare parte fără sens. “Poţi să ai o criză financiară tradiţională fără a trece printr-o criză de datorie externă ca cea din Asia 1997-1998”.

Atât Kyle Bass cât şi Buiter consideră că o devalorizare suplimentară a monedei chineze este foarte probabilă. “Guvernul chinez doreşte o devalorizare, dar o vor în termenii lor. În următorii doi ani, acest lucru se va întâmpla”, susţine Bass.

Un lucru l-a nimerit Xinhua: Zilele creşterii de două cifre s-au încheiat. “Cu siguranţă economia Chinei nu poate, şi nu ar trebui, să repete creşterea record din trecut. În faţă ar putea avea de înfruntat probleme, dar va menţine o creştere mai lentă şi stabilă”.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Economie