Epidemie de scarlatină în Marea Britanie

Cazurile de scarlatină generează temeri în rândul cercetătorilor, care sunt uimiţi de faptul că bolile din epoca victoriană se reîntorc.
(Getty Images)

Scarlatina a atins cel mai înalt nivel în Marea Britanie în ultimii 50 de ani, în 2016 fiind raportate peste 17.000 de cazuri, potrivit unei cercetări publicate în jurnalul medical ”The Lancet”. Infecţia este cel mai des întâlnită la copiii cu vârste de sub 10 ani şi, deşi este puternic contagioasă (fiind răspândită cu uşurinţă printr-o tuse) este uşor de vindecat cu o serie de antibiotice. Dar acest lucru, în sine, ridică temeri că boala devine rezistentă la antibiotice, putând crea o pandemie globală.

Medicii cer publicului să fie atent la simptome, inclusiv urticarie, şi să consulte cadrele medicale. Datele pentru 2017 sugerează că rata infecţiilor ar putea scădea, dar experţii rămân prudenţi, susţinând că este “prea devreme să ne pronunţăm”. În mod normal, naţiunile foarte dezvoltate au o şansă mai mare de a contracara o astfel de epidemie, dar Marea Britanie este la un pas de a pierde controlul asupra acestei epidemii de scarlatină.

O investigaţie comună desfăşurată de autorităţile sănătăţii publice din Marea Britanie şi Ţara Galilor a descoperit că frecvenţa scarlatinei s-a triplat în perioada 2013-2014, numărul crescând de la 4.700 de cazuri la 15.637. În 2016, au fost raportate 19.206 cazuri, cel mai ridicat nivel al bolii înregistrat din 1967. Majoritatea epidemiilor au avut loc în Marea Britanie.

Un oficial britanic a descris numărul în creştere al cazurilor de scarlatină ca fiind “derutant”, adăugând că nu au fost identificate cazuri grave. Oficialul a mai subliniat că, de fapt, cazurile individuale ale bolii “nu sunt mai grave decât în trecut – este doar o problemă legată de proporţie”.

Scarlatina a fost o cauză a deceselor răspândită în epoca victoriană, dar în mare parte a intrat în declin de la introducerea antibioticelor. Aşa cum este cazul oricărei infecţii bacteriene, tratamentul prompt rămâne esenţial pentru a preveni atât răspândirea bolii, cât şi riscul unor complicaţii suplimentare, precum pneumonie sau afecţiuni ale ficatului. Orice persoană diagnosticată cu scarlatină este sfătuită să rămână acasă pentru cel puţin 24 de ore după începerea tratamentului pentru a evita transmiterea infecţiei.

Nu există niciun vaccin împotriva bolii şi toate cazurile trebuie raportate de medici la autoritatea locală pentru sănătate. Testele în domeniul geneticii moleculare au exclus apariţia unei noi tulpini a infecţiei. În plus, nu a existat nicio sugestie că boala a devenit rezistentă la penicilina folosită în mod normal pentru a o trata – cel puţin nu până acum.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință