Dragnea pune sistemul judiciar pe foc! Consiliul Superior al Magistraturii, somat să ia poziţie
Forumul Judecătorilor cere CSM să apere independenţa Justiţiei după ce Liviu Dragnea s-a lansat, duminică seara, într-o serie de acuzaţii virulente la adresa sistemului judiciar, acuzând practic că acesta face dosare le comandă.
Justiţia (Shutterstock)
Asociaţia “Forumul Judecătorilor din România” a luat poziţie după ce liderul PSD, Liviu Dragnea, a lansat, de la tribuna Consiliului Naţional al PSD, acuzaţii dure la adresa justiţiei. Indignaţi de faptul că prin discursul său Dragnea a (re)acreditat ideea că justiţia face dosare la comandă şi a asimilat-o aşa-zisului stat paralel, reprezentanţii asociaţiei cer Consiliului Superior al Magistraturii să apere independenţa sistemului judiciar.
Potrivt judecătorilor, caracterul exacerbat al discursului politic proferat de Liviu Dragnea, pornind de la concepte de răspuns vindicativ al justiţiei, identificată cu aşa-zisul „stat paralel”, reprezintă un derapaj evident de la principiile democraţiei şi conturează imaginea unei ameninţări serioase la independenţa justiţiei, scriu judecătorii în sesizarea adresată CSM.
Mai mult, discursul conţine sintagme generalizatoare precum „justiţie selectivă” sau „justiţia … trebuie resetată”, care pot afecta grav încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, acesta fiind plasat în sfera arbitrariului, a bunului plac sau a unui sistem nefuncţional, prin analogie cu sistemele tehnice, care ar necesita ştergerea şi reiniţializarea.
„Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea”- reaminteşte Forumul Judecătorilor.
Redăm integral cererea adresată de Forumul Judecătorilor CSM:
"CERERE DE APĂRARE A INDEPENDENŢEI
faţă de afirmaţiile recente ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Liviu Nicolae Dragnea, din data de 16 decembrie 2018, pentru următoarele motive:
Consiliului Naţional al Partidului Social Democrat, „Adrian Năstase a fost condamnat în România pe prejudiciu 0 (zero), adică ai pagubă zero, dar trebuie să mergi la puşcărie pentru a da un exemplu societăţii(…)
Vorbim de justiţie… N-am nimic cu doamna Iohannis şi vă spun foarte sincer, vorbim doar despre justiţie, dar dacă oricare din această sală, sau eu, nu ştiu, Liviu Pleşoianu am fi acuzaţi şi chemaţi la procurori şi noi nu am merge, nici prima dată, nici a doua oară. Dom`ne, eu sunt răcit şi Liviu are de făcut o vizită de făcut în Franţa, cam ce credeţi că s-ar întâmpla? Oricare dintre dumeavoastră. Cu duba ne-ar lua. Ce arată asta? Nu numai justiţie selectivă…Tupeu! Credinţa că sunt deasupra legii(…)
Avem, de asemenea, coruptie de putere la cel mai inalt nivel – s-a vorbit, se va mai vorbi, despre mii de oameni trimisi in inchisoare nevinovati, mii de oameni trimişi în închisoare pe probe falsificate, mii de oameni trimişi în închisoare de niste complete constituite nelegal. Mii de oameni care stau în continuare în procese, alţii care stau în anchetă, tot nelegal. Dacă aveţi şansa să auziţi că oamenii vorbesc, nu-i mai poate opri nimeni să vorbească, cum se procedează în continuare în anchete, o să vă îngroziţi. Nu numai procurorii, şi poliţiştii judiciarişti, care ameninţă martorii, pur şi simplu-i ameninţă, de faţă cu avocaţii, nu mai au nicio jenă, nu mai au nicio jenă şi vă arătăm noi, că noi suntem legea. Noi facem legea şi voi trebuie să o respectaţi, nu noi! (…)
Pentru ei este normal să discute procurorul cu judecătorul şi cu securistul să spună «Pă Boştinaru îl scăpăm, că e băiat simpatic, dar pă Angel Târvă, nu. Aşa se iau deciziile, oameni buni(…)
Ăştia-s fariseii care au pus mâna pe justiţie(…)
Să citiţi raportul MCV! Eu nu am găsit niciun rând, niciun cuvânt în care să se vorbească despre independenţa judecătorilor nu-i interesează independenţa judecatorilor dacă judecătorii sunt independenţi nu mai pot fi şantajaţi, nu mai pot fi ameninţaţi, atunci – cum spunea şi colegul meu mai devreme – apare speranta în România că te poţi duce în faţa instanţei şi să zicem, prin absurd, măcar 5 din 10 să creadă că, daca esti nevinovat, nu păţesti nimic. Nu ca acuma. Acesti procurori şi aceşti purtători de epoleţi au frânt cu adevarat independenţa Justiţiei(…)
Căline, ştii că ne-a mai facut nişte dosare? Îţi spun azi, de ziua Vioricăi. Al meu, pe vizita din America de anul trecut. Ii spun d-lui Uncheşelu (procuror DNA, nn) să meargă în continuare, dar îi spun unde ajunge: la un ambasador. Şi să văd dacă îl ţin genunchii, că dacă nu, are o mare problemă(…)
Justiţia din această ţară trebuie resetată”.
Caracterul exacerbat al discursului politic indicat, pornind de la concepte de
răspuns vindicativ al Justiţiei, identificată cu aşa-zisul stat paralel, reprezintă un derapaj evident de la principiile democraţiei şi conturează imaginea unei ameninţări serioase la independenţa Justiţiei. Discursul nu constituie o expresie a unei simple judecăţi de valoare, ci conţine :
condamnarea unei persoane individualizate, pentru o infracţiune despre care se susţine că nu ar fi avut prejudiciu material, deşi acesta a fost reţinut în hotărârea penală;
existenţa a mii de persoane condamnate la pedepse cu executare, deşi ar fi fost nevinovate, a mii de persoane pretins condamnate la închisoare în baza unor probe pretins falsificate, a mii de persoane condamnate la închisoare cu executare de complete pretins nelegal constituite sau a mii de persoane care ar fi judecate sau urmărite penal în mod nelegal;
indicarea unei practici generalizate, a unor pretinse abuzuri ale procurorilor şi poliţiştilor judiciari, constând în ameninţarea martorilor în prezenţa avocaţilor, respectiv a unei atitudini generalizate atribuite acestora, în sensul că ar încălca legea şi ar impune persoanelor cercetate reguli create de aceştia; descrierea generală a deciziilor judecătorilor, cu un pretins grad ridicat de certitudine, ca fiind rezultatul unei înţelegeri cu procurorul sau „securistul”, bazate pe simpatii sau antipatii personale; indicarea unui grup de persoane, nedefinit, ca fiind cel care a „pus mâna pe justiţie” sau a „frânt cu adevărat independenţa justiţiei”; contrazicerea realităţii evidente rezultate din simpla lectură a raportului MCV, în sensul că acesta nu ar conţine nicio referinţă cu privire la independenţa judecătorilor; utilizarea unui sofism potrivit căruia, în prezent, chiar dacă eşti nevinovat, poţi fi condamnat şi că numai în viitor poate apărea speranţa unei decizii corecte, atunci când judecătorii nu ar mai fi şantajaţi sau ameninţaţi. Totodată, acest discurs este unul recurent, respectiv se repetă periodic, ciclic, de altfel prin Hotărârea Plenului CSM nr.779/04.07.2018 a fost admisă o cerere similară de apărare a independenţei sistemului judiciar, formulată de Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, cerere însuşită de peste 1500 de judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi auditori de justiţie. În conformitate cu dispoziţiile art.133 alin.1 din Constituţia României, precum şi ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, Conform art.75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, „.” Referiri privind aceste principii se regăsesc şi în reglementările internaţionale, astfel: Principiile fundamentale referitoare la independenţa magistratului”. „– „pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor”– privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, care, dorind să promoveze independenţa sistemului judiciar, a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu. Una dintre acestea vizează obligaţia statelor de a lua toate măsurile necesare pentru a respecta, promova şi proteja independenţa judecătorilor. Documentul prevede că sensul de „independenţa judecătorilor nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime. , „că nu ar trebui să fie permis grupurilor de presiune să submineze independenţa sistemului judiciar”. „atribut al funcţiei, care îi permite judecătorului să acţioneze în realizarea actului juridic şi, mai ales, să decidă doar în baza legii şi a propriei conştiinţe, fără nici o subordonare sau influenţă”. principiul separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească. Modalitatea de exprimare creează un dubiu greu de înlăturat cu privire la independenţa magistraţilor, cu consecinţa afectării imaginii sistemului de justiţie. Într-un stat de drept, nimeni – şi cu atât mai puţin un reprezentant al uneia din celelalte două puteri, chiar dacă are calitatea de inculpat ori de condamnat penal – nu are dreptul să extrapoleze nemulţumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra întregului sistem judiciar. În măsura în care se procedează astfel, Puterea judecătorească trebuie să fie independentă, ceea ce implică existenta unor anumite garanţii faţă de celelalte puteri ale statului, pentru a se evita politizarea şi pentru a apăra independentă şi imparţialitatea magistratului. În Raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987 se precizează că „” – (pct. 75). Rapoartele MCV subliniază constant faptul că ar trebui să se întreprindă măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraţilor împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independenţa justiţiei, nicidecum recomandarea că ar fi necesare asalturi ale politicienilor asupra judecătorilor şi procurorilor din România. Pe cale de consecinţă, se impune apărarea justiţiei ca sistem, întrucât afirmaţiile formulate în condiţiile arătate sunt de natură să producă un impact negativ asupra sistemului judiciar, aducând atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii în ansamblul său.
