DOCUMENTAR - Caucusurile din procesul electoral american au rolul de a-i identifica pe perdanţi

Caucusurile (adunările alegătorilor) care se vor desfăşura marţi în Iowa şi vor lansa procesul de desemnare a candidatului republican la Casa Albă servesc la "identificarea perdanţilor" în cursa pentru nominalizare.

Caucusurile sunt importante pentru că sunt primele teste oficiale şi consecvente pentru popularitatea candidaţilor. În 2012, numai republicanii organizează caucus-uri şi alegeri primare, pentru că în tabara democraţilor candidatul este ştiut - Barack Obama, actualul preşedinte, va încerca să obţină un nou mandat.

Iowa oferă prima evaluare a sprijinului real de care beneficiază candidaţii, chiar dacă multe persoane contestă validitatea acestei evaluări, întrucât Iowa nu este un stat reprezentativ pentru Statele Unite, mai ales la nivel demografic.

Iowa este un stat predominant rural, cu circa 3 milioane de locuitori, majoritatea albi. Este primul stat care organizează o consultare electorală pentru a-i departaja pe candidaţii la învestitură. Însă, prin desemnarea a numai 40 de delegaţi republicani (din 2.380) la convenţia din vară, caucusurile (adunările alegătorilor) prevăzute să aibă loc la 3 ianuarie vor avea în primul rând o valoare simbolică. Ceea ce oferă caucusurile este mai degrabă un brevet de eligibilitate, crucial pentru cursul ulterior al competiţiei.

Candidaţii nu o cred, dar alte state, care doresc să beneficieze de atenţia de care se bucură Iowa, afirmă că sunt mai reprezentative decât acest stat şi ar dori ca alegerile primare sau caucusurile să se desfăşoare mai întâi pe teritoriul lor. Rolul caucusurilor din Iowa este de a-i identifica pe "perdanţii" cursei pentru nominalizare. Istoric, cei care nu s-au clasat pe primele trei locuri în Iowa nu au câştigat niciodată învestitura partidului lor.

Pot exista şi surprize, ca în 2004, când candidatul favorit, Howard Dean, a fost învins. Sau în 2008, când Mitt Romney a ieşit pe locul al doilea, deşi cheltuise 7 milioane de dolari pe campania din Iowa. Candidatul învestit în cele din urmă de republicani în 2008, John McCain, nu ieşise decât al patrulea în Iowa.

Unii experţi consideră că este un lucru bun ca procesul electoral să înceapă cu un stat mic, unde candidaţii fără mari mijloace financiare pot avea o şansă.

Un eşec în Iowa poate fi fatal. Un succes poate constitui o formidabilă trambulină. Dar nimic nu este sigur. Iowa, care se vrea statul ce "dă preşedintele", poate crea surprize. Aşa au ieşit din umbră Jimmy Carter în 1976, Walter Mondale în 1984 şi John Kerry în 2004. Cinci dintre ultimii şapte învingători ai caucusurilor din Iowa au câştigat apoi învestitura partidului lor.

Nu este însă o regulă. În 1988, candidaţii care au câştigat nominalizarea partidului lor (Michael Dukakis şi George H. Bush) ieşiseră pe locul al treilea în Iowa.

Caucusurile din Iowa constituie primul test adevărat al campaniei prezidenţiale. Ele au fost precedate, în august 2011, de aşa-numitul Ames Straw Poll, un fel de sondaj preliminar, pe care care îl organizează doar republicanii şi care, în 2011, a fost câştigat de Michele Bachmann, la mică diferenţă de voturi de Ron Paul. Ultimul sondaj de opinie, efectuat sâmbătă în Iowa, o dădea însă pe Bachmann printre "perdanţi", în timp ce Ron Paul se menţinea pe locul al doilea, la mică distanţă de favoritul Mitt Romney.