De ce uităm, de ce ne amintim?

Creierul uman
Creierul uman (Shutterstock)

Vă impacientaţi pentru că deseori uitaţi lucruri mai mult sau mai puţin esenţiale din viaţa cotidiană sau anumite probleme de serviciu? Uitarea este un proces natural al creierului nostru care face mari eforturi să supravieţuiască în această lume alertă într-o continuă schimbare. Ştergerea anumitor amintiri, evenimente, momente dificile etc. ne poate totuşi ajuta să trăim mai uşor, putând să acceptăm viaţa aşa cum este „cu bune şi cu rele”.

Un studiu publicat în Revista Neuron şi citat de The Verge subliniază că memoria ne ajută să luăm deciziile adecvate, astfel că sunt şterse elementele, amintirile nefolositoare, lucru care ne face să fim mai eficienţi. Se spune că, pe parcursul evoluţiei, creierul nostru a fost modificat pentru a-i da posibilitatea să-şi poată aminti doar lucrurile importante. A nu-ţi aminti ceva este, aşadar, o caracteristică a creierului.

Ce este memoria? Aristotel spunea că "memoria este scribul sufletului". Medicii susţin că este un sistem de conexiuni între neuronii din creier. Există aproximativ o sută de miliarde de neuroni, fiecare putând să facă probabil până la 10.000 de conexiuni sinaptice cu alţi neuroni. Fiecare senzaţie, fiecare gând pe care îl avem schimbă conexiunile din interiorul acestei reţele enorme. Sinapsele sunt întărite sau slăbite, sau se pot forma din nou.

Acum, o echipă de cercetători din universităţile din Birmingham şi Cambridge (Regatul Unit) a reuşit să izoleze acest mecanism automat de uitare în creierul nostru, care "facilitează" ceea ce trebuie să ne amintim sau nu.

Pentru a realiza acest lucru, experţii au folosit un sistem de imagini prin rezonanţă magnetică (IRM) pentru a măsura activitatea creierului la un grup de voluntari. Ei au fost rugaţi să-şi reamintească lucruri concrete pe baza imaginilor pe care le-au văzut la începutul experimentului. Testul a fost efectuat de patru ori. Rezultatele au dezvăluit stadiul amintirilor, care au fost în cele din urmă eliminate.

Imaginile arată că, încercând să recupereze o amintire concretă, memoria a devenit treptat mai intensă, în timp ce alte amintiri au dispărut. „Deşi oamenii cred că uitarea este ceva ce se întâmplă în mod accidental, acest studiu arată că oamenii au un rol mult mai relevant decât cred ei atunci când decid ce îşi vor aminti“, afirmă Michael Anderson - cercetător la Universitatea din oraşul Eugene, statul Oregon, SUA - co-autor al studiului publicat de revista Nature Neuroscience.

Acest studiu arată că evocarea repetată a unei amintiri ne face să uităm alte detalii şi că aceste rezultate nu se limitează la anumite tipuri de memorie, ci că memoria semantică, memoria episodică sau memoria pe termen scurt sunt de asemenea afectate de efectul secundar al dorinţei de a vă aminti. În plus, în ciuda faptului că oamenii sunt diferiţi genetic, oamenii de ştiinţă cred că toate creierele umane sunt capabile să inducă grade diferite ale acestui mecanism de uitare.

Există şi oameni care nu pot să uite

Există unele persoane care pot să-şi amintească ce au făcut zi de zi timp de decenii sau toată viaţa, aceasta fiind o capacitate neobişnuită. Unele creiere deţin informaţii despre cele mai mărunte lucruri. Dar este bine sau rău? Există cam 20 de astfel de cazuri medicale în evidenţa cercetătorilor numite şi „cazuri bizare”, persoane care s-au născut cu o putere de memorare dincolo de normal. Această 'superputere', numită hipermnezie, hipertimesie sau sindrom hipertimestic, este o capacitate excepţională de fixare şi conservare a amintirilor. Chiar denumirea de „sindrom” arată că avem de-a face cu o anomalie patologică, iar persoanele respective susţin că este mai curând chinuitoare decât bună. Conform specialiştilor, hipermnezia se datorează unei funcţionări deficitare a unui circuit cerebral specific „circuitul frontostriatal”.

Această capacitate de a uita, potrivit specialiştilor în neuroştiinţe, este o înzestrare utilă pentru echilibrul nostru psihic şi pentru sănătatea memoriei, care filtrează, codifică, stochează, fixează, sortează, conservă amintirile, le şterge pe cele vechi pentru a intra informaţii noi utile şi importante. Procesul de stocare şi selecţie este o capacitate extraordinară a fiinţei umane realizată în cadrul unei evoluţii de miliarde de ani pe Pământ.

O memorie bună depinde de sănătatea creierului, iar pentru aceasta ar trebui să avem relaţii sănătoase, să facem exerciţii, să dormim bine, să ne relaxăm mai des, să avem o dietă ce stimulează memoria, să ne concentrăm asupra a ceea ce vrem să ne amintim şi, nu în ultimul rând, să râdem mult - aceasta ajută sănătăţii creierului nostru.