De ce românii nu vor lua cu asalt Marea Britanie

Un studiu recent comandat de Ambasada Marii Britanii la Bucureşti contrazice viziunea alarmistă a conservatorilor şi naţionaliştilor legată de invazia românească după ridicarea restricţiilor pe piaţa de muncă începând din 2014. Potrivit acestuia, presiunea asupra serviciilor publice britanice va fi limitată. O parte a media britanică continuă însă campania negativă. La fel cum apar şi noi panouri stradale negative, chiar dacă autorităţile resping declarativ o astfel de campanie. Explicaţia: Cameron rămâne suspus presiunilor populiştilor şi ultranaţionaliştilor din interiorul şi din afara partidului său.

National Institute of Economic and Social Research (NIESR), think-thank-ul care a realizat raportul în colaborare cu cercetători din România şi Bulgaria, nu a dat nicio cifră estimativă a românilor şi bulgarilor care vor veni în Regatul Unit odată cu ridicarea restricţiilor. Şi aici este principalul punct în care a fost atacat raportul de către activiştii clasici anti-imigraţie. Sir Andrew Green, de la Migration Watch UK, care avertizase că 50.000 de români vor inunda anual Regatul Unit din 2014, a declarat că studiul nu aduce date reale şi reprezintă o cosmetizare a realităţii.

În loc să se concentreze pe numărul celor care vor veni, greu de prezis din cauza schimbărilor accelerate ale condiţiilor sociale, politice şi economice din toate cele trei ţări, raportul NIESR a încercat să schiţeze un portret al românilor care sunt deja în Regat şi al celor care ar putea fi atraşi să vină în 2014. ”Imigranţii români din Marea Britanie sunt mai ales tineri necăsătoriţi, independenţi material şi sănătoşi care aplică în proporţii mici pentru servicii publice precum sănătatea”, a explicat cercetătorul NIESR Heather Rolfe pentru BBC.

Argumentele date le susţin pe cele prezentate de ambasadorul României în Marea Britanie în plină bătălie a campaniilor de presă. Potrivit raportului, impactul pe termen mediu şi scurt al venirii românilor şi bulgarilor asupra serviciilor publice precum locuinţele, educaţia, sănătatea şi alocaţiile sociale, va fi modest.

În plus, Regatul Unit nu este şi nici nu va fi destinaţia preferată de muncă şi viaţă a românilor. În 2014, aceştia ar putea lua mai degrabă drumul unor ţări precum Olanda, Germania sau Franţa, care îşi vor înlătura şi ele barierele pe piaţa forţei de muncă, plecând de la ideea că în aceste ţări şomajul este mai mic. În plus, mai multe studii arată că mulţi dintre românii care vin să muncească în Marea Britanie doresc să se întoarcă acasă şi nu să se stabilească acolo definitiv. Raportul arată însă că o parte din românii din Spania şi Italia, ţări puternic afectate de criză şi de şomaj, ar putea să se mute în Marea Britanie.

Pe de altă parte, aşa cum scriam într-un comentariu anterior, majoritatea românilor care au vrut să emigreze în Marea Britanie sunt deja acolo. Mulţi dintre ei sunt realizaţi profesional şi personal, integraţi şi apreciaţi pentru ce fac. Aş îndrăzni chiar să spun că statul are un mare interes ca ei să rămână. Nu sunt încasatori de social benefits, bondari care să trăiască pe spatele contribuabililor britanici. Sunt ingineri, medici psihiatri, cercetători, masteranzi, doctoranzi. Oameni care muncesc din greu pentru banii pe care-i câştigă, pentru un viitor şi o educaţie mai bună pentru ei şi pentru copiii lor. Oameni care au contribuit şi contribuie la sistemul de sănătate britanic, nu sunt free rider-i (pasageri clandestini care profită de beneficii, fără a contribui), ci plătesc impozite. Până la urmă, România asta a exportat mai ales în Marea Britanie: forţă de muncă cu înalte calificări, mai ales medici. Aici nu pot să fiu de acord cu concluzia raportului NIESR potrivit căruia migranţii români şi bulgari sunt mai ales muncitori cu calificări scăzute, angajaţi în domeniul construcţiilor, în catering, ca îngrijitori etc.

Cât despre pericolul invocat constant în ultima vreme că bugetul Marii Britanii să fie stors de vânători de beneficii sociale, mai multe studii recente referitoare la imigranţii din Europa de Est arată că aceştia aplică într-o proporţie mult mai mică pentru beneficii sociale decât alte grupuri de imigranţi sau decât populaţia majoritară. Deci nici acest argument vânturat atât de conservatori şi ultranaţionalişti nu stă în picioare.

În 2014, românii ar putea lua mai degrabă drumul unor ţări precum Olanda, Germania sau Franţa, care îşi vor înlătura şi ele barierele pe piaţa forţei de muncă, plecând de la ideea că în aceste ţări şomajul este mai mic.

Raportul mai spune că familiile noilor veniţi ar putea face mai dificilă găsirea de locuri în şcolile primare britanice, care deja se confruntă cu un deficit de locuri, dar că prezenţa copiilor imigranţi români sau bulgari nu va afecta performanţa şcolilor. Nici în ceea ce priveşte creşterea chiriilor în zonele în care se stabilesc mulţi imigranţi şi a presiunii mari puse pe sistemul de locuinţe sociale nu ar exista dovezi că îngrijorarea este fondată.

Campania continuă

Ministrul britanic pentru afaceri europene, David Lidington, a descris raportul ca o ”contribuţie binevenită la dezbaterea despre imigraţie care va ajuta guvernul să construiască un sistem de imigraţie care să funcţioneze în interes naţional”. El a ţinut să asigure că guvernul nu duce şi nu a dus nicio campanie negativă care să încerce să-i descurajeze pe români să vină în Marea Britanie. Campania anti-imigraţie a britanicilor continuă însă cu panouri stradale în Londra cu mesaje precum "Închideţi uşa imigranţilor europeni! Ce-i destul e destul", scrie EvZ, care citează mărturia unor români care muncesc şi trăiesc legal acolo.

În paralel, politicienii de toate culorile, la fel ca şi presa tabloidă continuă retorica anti-imigraţie. Laburistul Keith Vaz, preşedinte al comisiei pentru afaceri interne din Camera Comunelor, a criticat lipsa oricărei estimări a noilor veniţi în raportul NIESR şi a cerut ca guvernul să prezinte un studiu complet asupra impactului venirii românilor şi bulgarilor în 2014. Iar ziarul Daily Telegraph a titrat recent: ”Studiul privind imigraţia care a eşuat să prezică numărul românilor şi bulgarilor care vor veni este o risipă de bani”, citându-l pe deputatul conservator Stewart Jackson. Deci prin urmare toată retorica anti-românească şi anti-imigraţie se reduce la un joc politic intern. Cameron şi conservatorii încearcă să recâştige electoratul pierdut în favoarea ultranaţionaliştilor antieuropeni de la UKIP, laburiştii aflaţi în opoziţie nu pot să se lase nici ei mai prejos în condamnarea imigraţiei pentru a ajunge la putere. Aşa că nu vă aşteptaţi să se termine campania. Chiar şi cu toate studiile şi intenţiile bune ale Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti.